Europa are de ales: fie își afirmă puterea, fie se supune Chinei!

Noua abordare mai dură a Uniunii Europene față de China este influențată de preocupările francezilor, care consideră că practicile comerciale ale Beijingului au început să reprezinte o amenințare critică pentru industriile de bază.

Guvernul de la Paris și-a asumat un rol cheie în conducerea acestei schimbări de politică, pe motiv că lipsa de acțiune acum ar pune economia blocului pe calea unor daune pe termen lung.

Potrivit Bloomberg, oficialii care au vorbit sub protecția anonimatului au amintit de dezastrul din industria panourilor solare de acum zece ani, când importurile ieftine din China au distrus producția europeană.

Unul dintre oficiali a declarat că industria auto europeană ar putea fi vulnerabilă în același mod și că, prin urmare, UE se află în fața unei alegeri binare: fie își afirmă puterea, fie se supune Chinei. Adevărat!

Intenția nu este de a transforma relația comercială a Europei cu China, care se ridică la 900 de miliarde de dolari pe an, într-o bătălie corp la corp, așa cum Beijingul are cu SUA, ci mai degrabă de a stabili condiții de concurență echitabile între cele mai mari blocuri economice din lume, au adăugat oficialii. O misiune dificilă.

Președintele francez Emmanuel Macron vrea ca partenerii săi europeni să vadă Europa ca pe o forță de echilibru între cele două superputeri economice ale lumii.

Cu toate acestea, poziția mai dură a UE a provocat nervozitate, chiar și oficialii de la Paris fiind speriați de ceea ce înseamnă transpunerea în practică a principiilor franceze. Unul dintre ei a descris răspunsul Beijingului la deschiderea unei anchete privind subvențiile chinezești pentru vehiculele electrice drept o reacție exagerată, în timp ce un altul a recunoscut riscul unui război comercial.

Vicepremierul chinez, He Lifeng, și-a exprimat luni „îngrijorarea și nemulțumirea puternică” față de această anchetă în fața negociatorului comercial al UE, Valdis Dombrovskis.

Macron a susținut de mult timp o regândire a obiectivelor economice ale blocului european pentru a oferi instrumente de protecție a industriilor în declin și mai multe ajutoare de stat pentru sectoarele-cheie.

Ca de obicei, inițiativele franceze au întâmpinat adesea reacții de respingere din partea unor țări precum Germania, care se tem că represaliile ar afecta exportatorii lor.

În prezent, UE a început o anchetă privind subvențiile care ar putea duce la instituirea de tarife vamale și ridică perspectiva unei schimbări radicale în politica europeană, ce-ar lăsa deoparte principiile comerțului liber și ale piețelor deschise ca fiind cel mai bun mod de a apăra interesele economice ale continentului.

Cauza lui Macron a fost promovată și de planul președintelui Joe Biden de a acorda subvenții masive în cadrul Legii privind reducerea inflației pentru a impulsiona industria autohtonă în tranziția climatică.

Dar orice provocare a Chinei este un risc uriaș pentru un bloc care se luptă deja să iasă din criza energetică și din cea mai gravă criză de inflație din istoria zonei euro.

În plus, tarifele chinezești ar fi dificil de prevăzut și ar putea avea potențialul de a încurca o serie de firme mari de pe continent, inclusiv grupurile franceze de lux pentru care China este o piață esențială.

„Dacă măsurile europene privind vehiculele electrice chinezești s-ar materializa, atunci există un risc de represalii la care mașinile germane ar putea fi cele mai expuse”, a declarat economistul-șef al Societe Generale, Michala Marcussen.

Potrivit calculelor efectuate de Allianz Trade, dacă UE ar impune o creștere a tarifelor cu un punct procentual, pierderile totale pentru China – ținând cont de sensibilitatea prețurilor – ar fi de aproximativ 8,4 miliarde de dolari. Deși poate fi o sumă mare, aceasta reprezintă doar 0,2% din exporturile chinezești, comparativ cu 1,5% din importurile UE.

Dependența de produsele chinezești s-ar putea transforma, de asemenea, într-un șoc inflaționist asimetric, deoarece Europa ar trebui să accepte prețuri mai mari pentru materialele critice, în timp ce China ar putea fi mai autosuficientă sau s-ar putea îndrepta către alte piețe pentru a înlocui produsele europene.