Teama politicienilor europeni este că Rusia ar putea întrerupe complet aprovizionarea cu gaze a continentului, lăsând țări întregi cu lipsuri acute și fiind nevoite să se aprovizioneze din altă parte.
Poate cea mai mare problemă în prezent este dificultatea de a citi intențiile Moscovei. Rusia a oprit fluxul de gaz prin conducta principală Nord Stream 1 la începutul lunii iulie, pentru ceea ce spunea că este întreținerea obișnuită de vară.
De data aceasta, totuși, clienții europeni s-au îngrijorat că limitarea ar putea fi permanentă, ca represalii pentru sancțiunile impuse de UE, Regatul Unit și SUA în urma invaziei Ucrainei.
Preocuparea s-a dovedit neîntemeiată. Gazul a început să curgă din nou, deși cu un ritm mai mic decât înainte.
Apoi, pe 27 iulie, aprovizionarea a fost redusă la doar 20% din capacitate, Rusia invocând o problemă tehnică. Unii lideri ai UE sunt sceptici față de această explicație – “Kremlinul face politică”. Oricare ar fi adevărul, prețurile mondiale ale gazelor au crescut din nou; sunt acum cu 450 la sută mai mari decât anul trecut.
A da vina pe creșterea prețurilor din cauza acțiunilor Rusiei în Ucraina reduce puțin costul politic pentru guverne, din cauza simpatiei larg răspândite pentru ucraineni resimțită în cea mai mare parte a Europei.
Dar disponibilitatea europenilor pentru sacrificiu va avea limitele ei. Dacă alegerea continuă să reducă dependența de gazul rusesc pentru încălzire, guvernele ar putea fi sub presiune să renunțe la angajamentul lor de a renunța la Gazprom.
Acuzația guvernelor UE și a Ucrainei este că Rusia recurge la „arma energetică”. Dar nu este chiar adevărat. Dacă cineva a folosit „arma energetică” în ultimele luni, aceasta este Europa – sau, cel puțin, Europa este cea care a aplicat-o prima, atunci când a promis, în martie, că își va reduce dependența de gazul rusesc cu două treimi în decurs de un an.
În iunie, a continuat prin anunțarea unui embargo parțial asupra petrolului rusesc, care va intra în vigoare în șase luni. Orice întrerupere din partea Rusiei ar fi un răspuns.
Cel puțin până în prezent, efectele includerii de către UE a energiei în regimul de sancțiuni au fost aproape inverse față de ceea ce s-a dorit. Rusia a avut puține dificultăți în a găsi clienți alternativi pentru petrolul și gazele sale, în timp ce prețurile globale au crescut vertiginos.
Acest lucru nu înseamnă că Rusia nu va fi afectată pe termen lung de sancțiunile europene în domeniul energiei, dar pe termen scurt, o mare parte din prejudiciu a fost adus consumatorilor europeni.
Poate cea mai mare surpriză este că Rusia nu a ripostat până acum împotriva UE prin întreruperea sumară a aprovizionării cu energie, notează The Independent. Nu numai atât, dar gazul rusesc a continuat să circule neîntrerupt către și prin Ucraina. Să aștepte oare Rusia să se instaleze frigul pentru a maximiza durerea?
Își face oare griji cu privire la pierderea reputației sale de furnizor de încredere? Sau ar putea fi faptul că Moscova, în ciuda faptului că beneficiază de prețuri în creștere și de noi piețe în China și Iran, printre altele, nu se poate hotărî să renunțe la Europa ca piață pentru energia sa? Intențiile sale ar putea fi mai clare, odată cu venirea iernii.