Escaladarea occidentală cu Rusia: riscuri mari, foloase mici

Ca răspuns la decizia SUA de a permite Ucrainei să folosească sistemele de rachete ATACMS pentru a lovi adânc în teritoriul rus, Moscova a lansat ceea ce susține că este o nouă rachetă balistică asupra  uneia dintre instalaţiile complexului militar-industrial ucrainean.

Deși racheta rusă a purtat focoase convenționale, este capabilă să livreze o încărcătură nucleară, trimițând un semnal sumbru Ucrainei și Occidentului.

La fel de alarmant, relatează UnHerd,  într-o mișcare întreprinsă ca răspuns la luarea în considerare de către Washington a acestor lovituri mai profunde, Vladimir Putin a coborât pragul de utilizare a armelor nucleare în doctrina oficială a Rusiei.

Ar putea folosi arme nucleare pentru a răspunde unui atac convențional pe teritoriul rus din partea unei națiuni care este susținută de o putere nucleară.  Cu alte cuvinte, Putin  avertizează că ar putea recurge la război nuclear dacă SUA permite Ucrainei să lanseze rachete americane asupra Rusiei.

O greșeală strategică

Politicienii occidentali resping în mare măsură pericolul unei escaladări în Ucraina.  Ei susțin că traversarea diferitelor linii roșii stabilite de Kremlin – prin trimiterea de tancuri, avioane F-16, permiterea sistemului de rachete de artilerie de mare mobilitate (HIMARS) să lovească teritoriul rus și tolerarea atacurilor cu drone ale Ucrainei în Rusia – a provocat deja un bluff al lui Putin, și nu trebuie să-și facă griji cu privire la escaladare, chiar și de tip nuclear.

Dar ignorarea riscurilor de escaladare, în special în contextul deciziei privind ATACMS, este o greșeală strategică din mai multe motive.

În primul rând, este imprudent să se  presupună că eșecul Rusiei de a răspunde la încălcările anterioare cu arme nucleare în Ucraina înseamnă că pur și simplu blufează.

De fapt, Rusia  a răspuns deja pentru a-și impune liniile roșii declarate, prin creșterea intensității războiului din interiorul Ucrainei, în special prin atacuri aeriene împotriva civililor și ofensive asupra infrastructurii esențiale.

A escaladat probabil și orizontal prin lărgirea domeniului de aplicare al conflictului, inclusiv prin acte de sabotaj în Europa și, cel mai recent, prin tăierea potențială a cablurilor de telecomunicații cu fibră optică în Marea Baltică.

În al doilea rând, serviciile de informații americane consideră că șansele ca Rusia să folosească arme nucleare în Ucraina sunt destul de semnificative. De asemenea, au avertizat că loviturile în profunzimea teritoriului rus ar putea provoca o contra-escaladare periculoasă din partea Moscovei.

În al treilea rând, deși riscurile de a lansa ATACMS în Rusia sunt mari, beneficiul de securitate este mic. Ucraina nu primește suficiente rachete, având în vedere provocările stocurilor occidentale, sau suficiente ținte utile în raza de acțiune pentru a afecta semnificativ echilibrul de pe câmpul de luptă.

Loviturile ATACMS de lungă distanță pot avea un oarecare avantaj în complicarea ofensivelor rusești și în consolidarea liniilor de front ale Ucrainei, care se destramă. Dar ceea ce are cu adevărat nevoie Ucraina este mai mult personal instruit, mai multă putere de foc locală și angajamentul față de o strategie defensivă, în loc de ”excursii ofensive” precum cea din Kursk.

Trecerea liniilor roșii rusești, în special prin atacuri cu ATACMS, nu servește niciunui interes concret de securitate pentru Statele Unite și aliații lor din NATO.

Nu doar că securitatea SUA și europeană este amenințată prin provocarea măsurilor de răspuns din partea Rusiei, dar permiterea Ucrainei să folosească o rezervă deja limitată de ATACMS diminuează și mai mult stocurile de arme aflate în scădere.

Suntem în primele zile ale unei politici care ar fi fost de neconceput în orice alt moment de la începutul erei nucleare — un intermediar american trăgând rachete americane în teritoriul rus cu aprobarea explicită a Casei Albe. Până acum, rezultatele au fost groaznice: escaladare și risc crescut de război nuclear fără niciun beneficiu clar.