Ordinea internațională se îndreaptă către o zonă de turbulențe în care războaiele regionale și rivalitățile dintre marile puteri se întrepătrund pentru a contura un viitor incertConflictele nu mai sunt o excepție, ci au devenit o amenințare permanentă. În acest sens, ordinea internațională se îndreaptă către o zonă de turbulențe în care războaiele regionale și rivalitățile dintre marile puteri se întrepătrund pentru a contura un viitor incert.
Războiul din Ucraina a readus pe teritoriul european logica brutală a înfruntării de intensitate maximă. În Fâșia Gaza, conflictele declanșate în 2023 au ridicat spectrul unui război care ar putea atrage alți actori hotărâți să remodeleze Orientul Mijlociu.
China și-a majorat bugetul militar la aproape 230 de miliarde de dolari în timp ce SUA mențin un efort colosal de apărare de 886 de miliarde de dolari, cristalizând o rivalitate navală, tehnologică și strategică în Indo-Pacific.
În America Latină, intensificarea tulburărilor sociale, slăbirea instituțiilor democratice și concurența pentru resurse strategice dezvăluie noi fracturi.
În Africa, conflictele a atins proporții alarmante, notează Modern Diplomacy. De asemenea, terorismul continuă să se extindă în Sahel și în Golful Guineei. Între timp, o serie de lovituri de stat au zguduit Mali, Burkina Faso, Niger și Gabon în mai puțin de trei ani.
Toate punctele fierbinți sunt încorporate într-o competiție sistemică între puterile consacrate și cele revizioniste, subminând ordinea care a predominat de la sfârșitul Războiului Rece.
John Mearsheimer, prin teoria ”realismului ofensiv”, oferă o perspectivă mai clară asupra dinamicii contemporane, arătând că fiecare mare putere caută să stabilească hegemonia regională – Rusia în „vecinătatea sa apropiată”, China în Marea Chinei de Sud și Statele Unite peste Atlantic – în detrimentul stabilității globale.
Ascensiunea naționalismului civilizațional în Rusia și China, narațiunea „de-occidentalizării” susținută de Sudul Global și ciocnirea valorilor dintre democrațiile liberale și autocrații modelează percepțiile și radicalizează pozițiile.
Sancțiunile occidentale, utilizate ca armă geoeconomică împotriva Rusiei și Iranului, determină realinieri financiare și încurajează crearea de sisteme de plăți paralele. Războiul comercial alimentează presiunile inflaționiste. Finanțele publice sunt absorbite din ce în ce mai mult de militarizare.
În timp ce prezentul este dominat de conflicte și de erodarea certitudinilor, viitorul ar putea vedea apariția unui nou „interregnum”, în care instabilitatea devine norma, iar pacea o excepție fragilă.
