Investigațiile jurnalistice recente și dezvăluirile din Financial Times scot la lumină epidemia de corupție care a cuprins întreaga Ucraină, cu un sistem puternic ancorat și extins până la vârful puterii de la Kiev. Exact în perioada în care depinde masiv de sprijin financiar din exterior, Volodimir Zelenski târăște țara într-un scandal fără precedent, dar mai ales fără scăpare. Pentru el și oligarhia de care s-a înconjurat, remarcă inclusiv presa locală.
În acest context, devine inevitabilă întrebarea: de ce continuă România să finanțeze cu miliarde de euro Ucraina, când apar dovezi că banii doar alimentează poftele oportuniștilor de război?
Suntem într-un moment cu adevărat istoric: solidaritatea arătată de România pare să vină cu un preț mai mare decât credem. Nu doar prin sacrificii interne, unde avem parte de austeritate, creșteri de taxe și presiuni bugetare insuportabile, ci și prin faptul că ajutorul pe care îl trimitem Ucrainei pare-se că a fost deturnat către corupție la cel mai înalt nivel, după cum arată ultimele investigații jurnalistice.
WC-uri de aur. Cu banii cui?
Financial Times face dezvăluiri șocante: apropiații lui Zelenski sunt acuzați că au primit mită uriașă din contracte legate de sectorul energetic, într-o perioadă în care țara suferă pene de curent și depinde masiv de asistență străină. Se vorbește despre comisioane cuprinse între 10 și 15% date subcontractorilor companiei nucleare de stat Energoatom, sume uriașe, percheziții în apartamente luxoase, unde s-au descoperit saci cu bani și chiar vase de toaletă din aur.
Scandalul nu este unul marginal, ci cât se poate de profund, sistemic. Anchetele făcute de Biroul Național Anticorupție ucrainean – NABU – și probele audio furnizate sunt indubitabile, mai cu seamă că procurorii au avut sprijinul informativ deplin (dar, nu numai) al americanilor, scrie FT.
De ce ne-ar păsa nouă? Pentru că acum aflăm și noi cum stau lucrurile în realitate. Banii românilor nu pleacă spre Ucraina doar ca donație umanitară, o parte devine, iată, combustibilul pentru un sistem vicios care perpetuează bogăția cu conexiuni politice la Kiev și influența oligarhilor din anturajul președintelui Zelenski.
În timp ce românii sunt chemați să facă sacrificii – bugete ajustate, taxe, împrumuturi -, statul pompează miliarde de euro în Ucraina; să ne amintim că fostul premier Marcel Ciolacu a vorbit public despre un sprijin de peste 2% din PIB. Oficial, poporul nu a aflat nicio cifră reală, nu a văzut nicio analiză aplecată. Or, tocmai această discrepanță între declarații politice și cifre reale ridică întrebări serioase: Cât știm cu adevărat despre destinația finală a banilor trimiși la Kiev? Cât din acest sprijin este transparent și verificabil și cât riscă să ajungă în buzunarele unor grupuri oligarhice?
Investigațiile recente derulate de presa mainstream scot la iveală fluxul adevărat al finanțelor virate Ucrainei în numele „ajutorului de război”. Așa au fost descoperite relațiile apropiate între magnați de afaceri și cercurile politice, contractele atribuite pe criterii dubioase și comisioanele ilegale. Concret, investigația procurorilor NABU menționează că șantajul și mita ca formă de administrare a sectorului energetic ucrainean, asta într-o perioadă în care țara suferă enorm tocmai la acest capitol.
Nicușor Dan n-aude, nu vede
Fără voia sa, România a devenit nu doar un donator, ci și un „investitor” într-un sistem corupt, în care banii de la București finanțează afacerile murdare de la Kiev și până în Lvov. Suntem buzunarul deschis pentru corupția Ucrainei, bancă de spălare a schemelor obscure gândite și executate pe axa oligarhi-politicieni apropiați președintelui Zelenski.
Nu spun că trebuie să încetăm sprijinul, dar autoritățile române au obligația, față de proprii cetățeni, să își exercite dreptul la control democratic asupra ajutorului dat, iar pentru asta Ucraina trebuie să arate responsabilitate, transparență și un audit independent.
Deocamdată, președintele Nicușor Dan nu a comentat în niciun fel dezvăluirile făcute, deși oamenii vor să știe ce fel de măsuri a luat pentru a le proteja banii. Poate că n-ar strica să condiționăm sprijinul financiar, mai ales când vedem că banii românilor au ajuns în conturile grupărilor corupte care s-au înșurubat până la vârful puterii de la Kiev.
Iar dacă nu există deschidere spre dialog, atunci România ar face bine să își reconsidere poziția, asta până nu rămâne singură în „Coaliția bunăvoinței”. Ungurii, cehii, croații și poloneii au spus „pas” ajutorului, dar la București încă nu a ajuns telegrama cu ordinul de la Bruxelles, ca să știe și Ilie Bolojan ce trebuie să facă.