Factorii de decizie din SUA nu au reușit să recunoască faptul că cele mai bogate economii din Orientul Mijlociu se concentrează pe consolidarea parteneriatelor comerciale cu Asia, nu cu OccidentulRăzboiul de nouă luni dintre Israel și Hamas în Fâșia Gaza a devastat economia palestiniană, iar insecuritatea alimentară afectează în prezent 95% dintre locuitorii fâșiei.
În Cisiordania, șomajul a crescut de la 13 % în al treilea trimestru din 2023 la 32 % la sfârșitul aceluiași an, cea mai mare rată înregistrată.
Interpretările greșite ale Washingtonului
Timp de decenii, Washingtonul a interpretat în mod eronat economia Orientului Mijlociu ca fiind unitară și în general dependentă de manevrele geopolitice ale marilor puteri.
Însă țările din Orientul Mijlociu se mândresc de mult timp cu strategii economice extrem de diferite, iar economia regională a fost împărțită între exportatori și importatori de energie, relatează Foreign Affairs. Statele cele mai bogate au fost mai puțin înclinate să ofere ajutor și oportunități comerciale vecinilor lor, deoarece vor să investească pe plan intern.
Inițiativele de politică economică ale SUA față de regiune nu au ținut pasul cu această realitate. S-au axat pe stabilirea de noi rute comerciale spre vest, pe încheierea de acorduri în domeniul armamentului, pe stimularea guvernelor să se alăture investițiilor americane și pe promovarea accesului la tehnologie și energie în Israel și în estul Mediteranei.
Așteptarea ca promisiunea normalizării și a legăturilor comerciale să schimbe cursul războiului din Gaza este, de asemenea, eronată. De prea multe ori, întreaga politică externă a SUA față de Orientul Mijlociu a promis beneficii economice pe scară largă în schimbul păcii.
Iranul nu a împiedicat încă statele din Golf să se dezvolte din punct de vedere economic, însă spectrul terorii și al perturbării rutelor de tranzit de către grupările susținute de Teheran rămâne o amenințare continuă. Doar un efort direct al Iranului de a apăra Hamas și Hezbollah și de a ataca infrastructura petrolieră ar putea zgudui piețele din Orientul Mijlociu.
Deoarece producătorii OPEC Plus – conduși de Rusia și Arabia Saudită – au prelungit reducerile de producție până în 2025, este probabil ca cererea globală de petrol să continue să depășească oferta, ceea ce va duce la creșterea prețurilor până la 85 de dolari pe baril până la sfârșitul anului.
Parteneriate cu Asia, nu cu Occidentul
Factorii de decizie din SUA nu au reușit să recunoască faptul că cele mai dezvoltate economii din regiune se concentrează pe consolidarea parteneriatelor comerciale cu Asia, nu cu Occidentul, și pe concurența reciprocă.
În practică, Orientul Mijlociu se transformă într-un set de state care fie sunt împotmolite în conflicte (Irak, Liban, Libia, Siria și Yemen), fie stagnează (Egipt, Iran și Iordania) pe măsură ce creșterea și legăturile lor cu piețele globale se reduc.
Între timp, alte state precum Oman, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite progresează în capacitatea lor de a-și diversifica economiile. Oportunitățile lor sunt sigure datorită piețelor asiatice la care au acum acces, mai ales China, nu datorită legăturilor lor din Orientul Mijlociu sau Europa.
Politica economică a SUA față de regiune trebuie să accepte faptul că China va rămâne un partener comercial și de investiții cheie.
Mulți oficiali americani au pus un mare accent pe normalizarea israeliano-saudită, atât pentru a contribui la o încetare a focului în Gaza, cât și pentru a da o lovitură influenței chineze și ruse prin crearea unui cerc de influență în jurul punctelor cheie de blocaj din Strâmtoarea Ormuz și coridorul Mării Roșii. Cu toate acestea, planul nu va accelera investițiile și dezvoltarea comerțului în Orientul Mijlociu.
Astfel, perspectiva unei mai mari integrări economice regionale nu reprezintă recompensa pe care Statele Unite o caută.
