Dorința neînfrânată a marilor puteri de a pune mâna pe pământurile rare din Groenlanda este un element al cursei globale pentru controlul producției de minerale strategice. O altă mare atracție a insulei este poziția sa strategicăVikingul Eric cel Roșu a fost primul care, în anul 986 d.Hr., a observat potențialul Groenlandei. Dorea să colonizeze teritoriul nou descoperit.
Donald Trump propune ceva similar: ”Deținerea Groenlandei este vitală pentru securitatea SUA și pentru securitatea economică”.
În 1946, Statele Unite au încercat să cumpere Groenlanda, oferind 100 de milioane de dolari în lingouri de aur, echivalentul a aproximativ 7 miliarde de dolari la cursul actual, notează The Spectator.
Deocamdată, Groenlanda aparține Danemarcei. Dar proprietatea înseamnă un exemplu de colonialism flagrant, după cum reiese clar din politica de asimilare forțată în anii 1940 și 1950. În 2025, prim-ministrul Groenlandei, Mute Egede, a cerut sfârșitul „lanțurilor colonialismului” și un viitor modelat de groenlandezi înșiși. Cum rămâne cu resursele naturale ale insulei?
Dorința neînfrânată a marilor puteri de a pune mâna pe pământurile rare din Groenlanda este un element al cursei globale pentru controlul mineralelor strategice, componente esențiale ale bateriilor, telefoanelor, vehiculelor electrice și tuturor dispozitivelor informatice moderne: siliciu, germaniu, fosfor, bor, fosfură de indiu, galiu, grafit, uraniu, cupru, litiu, cobalt și nichel, printre altele.
Statele Unite trebuie să dezvolte capacități de producție de cipuri comparabile cu cele ale Taiwanului. Au nevoie de surse fiabile pentru cele 50 de minerale critice necesare. Groenlanda are cantități concentrate din 30 dintre acestea, reprezentând o parte considerabilă din rezervele totale de pământuri rare ale lumii, dar nu dispune de infrastructura industrială necesară pentru extragere. Atât SUA cât și China ar vrea să intervină.
Poziție strategică
O altă mare atracție a Groenlandei este poziția sa strategică. Pe măsură ce gheața se topește, într-un ritm de până la 270 de miliarde de tone pe an, se deschid mai multe rute maritime.
Groenlanda controlează extremitatea superioară a canalului Groenlanda-Islanda-Marea Britanie. Zona este crucială pentru supravegherea submarinelor NATO și a fost vitală pentru reaprovizionarea Europei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
De asemenea, găzduiește baza aeriană Thule (redenumită baza spațială Pituffik), o parte esențială a sistemelor americane de apărare aeriană și de avertizare timpurie împotriva rachetelor. Orice atac cu rachete rusești asupra SUA ar trece direct deasupra Groenlandei.
Pasajul de Nord-Vest, din ce în ce mai lipsit de gheață, ocolește coastele Groenlandei. Se vorbește chiar despre un port de mare adâncime care să deservească noua rută maritimă nordică sau pasajul nord-estic, fie în Islanda, fie în estul Groenlandei. În 2019, Mike Pompeo a numit rutele maritime arctice „Canalele Suez și Panama ale secolului XXI”. Dacă SUA ar controla Groenlanda, ar controla și accesul la aceste rute.
