Dublul standard occidental. Ucrainei i se cântă Slava – Israelul primește pumni în cap

Ucraina și Israelul sunt două națiuni tratate în mod diferit de Occident. Una este lăudată pentru eroismul său; cealaltă este condamnată – chiar acuzată de genocid și purificare etnică. Una este încurajată să lupte până la victorie, „atât timp cât va fi nevoie”; celeilalte i se spune să accepte o încetare imediată a focului înainte de obținerea victoriei.

 Cum putem explica faptul că Ucraina este glorificată, iar Israelul supus criticilor? De ce nu au fost ruși sau pro-ruși la Conferința de securitate de la  München pentru a justifica războiul lui Vladimir Putin împotriva Ucrainei, dar cel puțin o duzină de reprezentanți sau susținători ai palestinienilor?

Să fie din cauză că dușmanii Ucrainei și ai Israelului sunt într-un fel diferiți? Acesta nu poate fi motivul, relatează Bloomberg. Rusia și Iranul – sponsorul Hamas –  reprezintă amenințări comune. Și se extind mult dincolo de Ucraina și Israel.

În urmă cu treizeci de ani, Israelul a convenit cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei asupra începuturilor autoguvernării palestiniene. Premierul Ehud Barak a mers chiar mai departe la Camp David în 2000, dar liderul OEP, Yasser Arafat, s-a retras de la masa negocierilor. Și-au îmbunătățit palestinienii argumentele în favoarea unui stat în anii următori? Nu. Autoritatea Palestiniană este un oximoron; palestinienii o disprețuiesc, iar aceasta nu are nicio autoritate. O mare majoritate a locuitorilor din Gaza, ca să nu mai vorbim de palestinienii din Cisiordania, preferă Hamas.

Ucraina și-a câștigat independența în 1991, când Uniunea Sovietică s-a prăbușit. Primii 23 de ani de autoguvernare ucraineană au fost un spectacol jenant. Țara a fost măcinată de corupție și condusă de oligarhi.

Nimeni din Occident nu are un cuvânt rău de spus despre Volodimir Zelenski și nimeni nu are un cuvânt bun de spus despre Benjamin Netanyahu. În SUA și în Europa, ni se amintește în mod regulat de procesul continuu al lui Netanyahu pentru corupție sau de dependența actualei sale coaliții de partidele extremiste. Problema corupției ucrainene este ascunsă sub covor.

Asta înseamnă un standard dublu. Occidentul preferă lupta Ucrainei pentru supraviețuirea sa ca „democrație independentă” în detrimentul celei a Israelului. Judecata este strâmbă: statul ebraic chiar este o democrație, în timp ce Ucraina rămâne o aspirantă.

Fostul comediant Zelenski este specializat în a stârni compasiune. Netanyahu, fostul veteran IDF, preferă să fie temut. Liderul ucrainean abia acum începe să învețe pe calea cea grea că nu trebuie să te bazezi pe cei care îți oferă sprijin, chiar și „atât timp cât este nevoie”. Liderul israelian a înțeles cu mulți ani în urmă că America este un aliat nestatornic.

Dacă privim lucrurile din punct de vedere obiectiv, israelienii au un caz mai bun decât ucrainenii. Aceștia din urmă insistă asupra faptului că, dacă doar SUA și Uniunea Europeană le vor oferi o cantitate maximă armament, vor împinge armata rusă înapoi până la granițele din 1991, după care vor putea începe negocierile de pace. Fantezii!

Israelienii sunt mai realiști – tot timpul au fost realiști. Ei spun: „Dați-ne încă două luni pentru a termina cu Hamas ca forță militară și politică în Gaza. Suntem aproape de victorie”.

Netanyahu ar fi putut să îl asculte pe ministrul apărării, Yoav Gallant, care a îndemnat la un atac preventiv asupra Hezbollah în Liban în urma evenimentelor din 7 octombrie. Orientul Mijlociu era la un fir de păr de războiul regional la scară largă care provoacă frisoane la Washington.

Și există o ironie amară: Ucraina – unde au fost uciși atât de mulți evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – a devenit cauza dreaptă favorită a Occidentului, în timp ce Israelul trebuie să suporte condamnarea la Curtea Internațională de Justiție și la Națiunile Unite.

Occicentul trebuie să accepte că Israelul duce un război mai inteligent decât Ucraina. Oricât de asemănătoare ar fi situația dificilă a celor două țări, una dintre ele are, de fapt, mult mai multe șanse de a ieși victorioasă decât cealaltă – și nu este Ucraina.