Răspunsul disprețuitor al ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, cu privire la posibilele prevederi ale unui plan de soluționare al lui Donald Trump, vehiculat în mass-media occidentală, subliniază cât de dificilă va fi calea spre pace în Ucraina.
Pentru a ajunge la un acord pe care Ucraina să îl îmbrățișeze, Rusia să îl respecte și Europa să îl sprijine, Trump va trebui să reînvie o tradiție de om de stat american – echilibrarea puterii și a intereselor între rivali – care a fost în mare parte latentă de când Războiul Rece s-a încheiat. O gamă largă de probleme va necesita negocieri detaliate, însă anumite principii vor fi esențiale pentru succesul său.
Interesele americane pe primul loc
Administrația Biden a insistat, încă de la începutul invaziei, că este la latitudinea Ucrainei să decidă dacă și când să caute să pună capăt războiului. S-a dovedit a fi o rețetă pentru un conflict nesfârșit.
Trump trebuie să readucă America pe scaunul șoferului, concentrându-se pe interesele naționale în negocierea unei soluții, notează Responsible Statecraft. Ucraina nu poate negocia un echilibru regional; numai Statele Unite au puterea de a orchestra la nivel continental mixul de măsuri militare și garanții diplomatice care vor fi necesare.
Evident, Trump nu ar trebui să ignore interesele Kievului în încheierea unei înțelegeri cu Moscova. Dar o oarecare presiune publică asupra lui Volodimir Zelenski l-ar putea ajuta să facă față opoziției interne.
Descurajarea Rusiei
Pentru Vladimir Putin, războiul este un teatru-cheie într-un conflict geopolitic mai larg cu Statele Unite. Scopul său principal a fost să blocheze aderarea Ucrainei la NATO.
Dar chiar și capturarea întregii Ucraine nu ar rezolva problemele mai mari de securitate ale Rusiei cu NATO. Kremlinul ar trebui să se confrunte în continuare cu o alianță de 32 de membri, a cărei putere militară și economică o depășește cu mult pe cea a Rusiei.
Aceste probleme de securitate oferă Statelor Unite pârghii pentru a pune capăt războiului, protejând în același timp interesele occidentale și ucrainene fundamentale – inclusiv o cale către aderarea Ucrainei la UE.
Totodată, invitarea trimisului special al Chinei pentru Ucraina să viziteze SUA și să discute despre un acord – ceva ce Beijingul a căutat, dar Biden a refuzat să ofere – ar pune presiune asupra lui Putin pentru a se alătura negocierilor de pace.
China ar putea juca un rol neprețuit în reconstrucția Ucrainei după încheierea acordului, ceea ce l-ar descuraja puternic pe Putin să plănuiască alte acțiuni ofensive.
Calea spre pace în Ucraina va fi dificilă. Rusia este profund neîncrezătoare în intențiile americane și are îndoieli profunde că Trump poate convinge conducerea de la Washington să sprijine orice înțelegere.
Însă, cu îndemânare diplomatică și o doză de noroc, Occidentul ar putea obține ceea ce până de curând părea aproape imposibil: o Ucraină independentă, integrată în siguranță în UE; o Europă mai capabilă să descurajeze și să contrabalanseze Rusia cu propriile sale resurse; și o Rusie și o Chină mai puțin unite în ostilitatea lor față de Washington. Această viziune merită urmărită, chiar dacă șansele de eșec sunt semnificative.
„Kremlinul ar trebui să se confrunte în continuare cu o alianță de 32 de membri, a cărei putere militară și economică o depășește cu mult pe cea a Rusiei.”
Daca tot vorbim de aliante trebuie sa mentionam ca si Rusia are aliante solide, chiar daca nu sunt de factura unui bloc agresiv militarit ca NATO. Dar in caz de nevoie Rusia va putea avea alaturi in baza unor tratate ne dezvaluite inca, cateva tari puternice ca China, Iran si Koreea de Nord. Aceasta scurta alianta adumbreste cu mult intreg NATO cu economie si forte militare cu tot. Iar SCO – Shanghai Cooperation Organization doar daca ramane neutra si abtinandu-se sa ajute sub orice forma tarile din NATO dezechilibrul se adanceste si mai mult.
Asa ca daca vorbim Blocuri si Aliante NATO este pierdut in orice circumstante.
Da asa este corect sa se compare mere cu mere si pere cu pere fara speculatii ieftine de gradinita.