In vreme ce, la 95 de ani, Maestrul Beligan isi trage seva din „tineretea” si „energia” lui Victor Ponta, „tineretea”, in general, si a lui Ponta, in particular, fiind „capitalul nostru cel mai de pret”, de care „trebuie sa ne folosim de la nivelul cel mai de jos si pana la varf” (just!) , mult mai tanarul Robert Turcescu a ales sa gareze la depou, cu Dumnezeu inainte (plange).
Se retrage din presa, odata cu dezvaluirea ca a fost ofiter acoperit. In loc de explicatii, citam: „marturisire”, „spovedanie”, „bunul Dumnezeu”, „Iuda”, „Christos”, „rugati-va”, „iertati”, „izbaviti”, „oprobiul public”, „cu Dumnezeu inainte”, „va cer iertare tuturor”. Tot cu mantuirea sufletului si-a incheiat si Radu Beligan rostirea: Dixi et salvavi animam meam. Adica daca il sustii pe Victor Ponta in cursa catre Cotroceni ti-ai mantuit sufletul, ai spus tot ce aveai de spus? Sau daca te deconspiri, cu Dumnezeu inainte, ce se intampla ? Pai, de cand e Romania moderna pe harta, artistii si-au facut mereu loc in decapotabila puterii, desi, la drept vorbind, numai acolo nu le e locul. Cu tot cu presa, pusa pe capota pe post de papusa miresei. Numai ca, la cum merge masina Romaniei de azi, mai nimerite ar fi niste prosoape legate de oglinzi. Pe de alta parte, cu cine sa lucreze serviciile daca nu cu oamenii care lucreaza, la randul lor, cu informatii? Cu alde Victor Ciorbea? Teoretic, de cand suntem in NATO si in UE, serviciile sunt benefice, ca doara a disparut politia politica, nu? Serviciile secrete racoleaza oameni care au diverse profesii, cata vreme ei au conductibilitatea informatiilor mai ceva decat cea a argintului si a cuprului in ce priveste curentul electric.
Problema pare a fi ca in Romania puterea informatiilor nu e deloc folosita in interes national. Sau daca e, si doar atata putem, se sparie gandul. O mica parte bogata, despartita de puturoase si neasanate ape, create de ea, de populime, de Romania-gura-casca, de looseri, o vorba de dansii inventata. La momente electorale, se creeaza, din chirpici, un pod care se vrea a uni aceste doua lumi. Se stie ce soarta au avut podurile romanesti de multi ani incoace. Revenind, si artistii si jurnalistii si serviciile secrete au un cod deontologic. Si CNA are, si politicienii au juraminte iar de Becali nu mai poate fi vorba. De cand mass-media fu “libera” , toti exponentii ei de varf (care, nu-i asa? au venit cu harzobul, din neant…) au facut laringita si furunculi la portofel tot perpelindu-se in slujba “romanilor”, care “trebuie sa afle adevarul, sa stie”. In realitate, doamnelor, domnisoarelor, domnilor si curvelor de ambe sexe, romanii nu au aflat nimic. Doctorii Jekyll s-au transformat in Mr. Hyde. Si, la fel ca in nuvela lui Stevenson, asa au si ramas. In deplina si placuta cunostinta de cauza. Se regaseste omul de rand pe aceste mereu miscatoare agende? Nici vorba. Hai la o bere, sa ne deconspiram…In rest, gaze lacrimogene. Gaze, in fine…