De ce nu? În timp ce America este țara tuturor posibilităților, România este țara în care orice este posibil. Este țara în care numai cine nu vrea nu experimentează orice îi trece prin minte. Este țara care și-a vândut totul și acum cumpără de la străini același lucru, dar la preț de zece ori mai mare. Este țara care și-a distrus economia și acum se gândește că nu i-ar strica să aibă măcar industrie.
România este țara care s-a trezit peste noapte cu un președinte despre care nu știa nimic. Țara în care Europa tropăie și face exact ce vrea, fără a da socoteală cuiva. De ce ne-ar mira ca, în 2024, Dominic Fritz, primarul de la Timișoara, să fie ales președinte?
Semizeul cu epoleți
Este o poveste care se repetă și pe care puțini o sesizează. Și Iohannis a pozat o vreme în occidentalul spilcuit, calm, împăciutor, cu dragoste de români și dornic să muncească. După un timp, i-au dispărut toate. Și dragostea de muncă, și iubirea pentru români, și calmul și orice. I-au apărut, în schimb, interesele pentru putere, pentru acapararea ei în totalitate și dorința de a fi pe plac stăpânilor care, de fapt, l-au numit. E greu să mai convingă acum cu „dragi români” sau cu „românii mei”. Între ceea ce a vrut să arate atunci și ceea ce ține să demonstreze acum este doar un teren arid, nu crește nimic.
Românii s-au lăsat ușor păcăliți, și nu e prima dată, de povești bine regizate. Copilul sărac, adolescentul studios, tânărul ambițios, patriotul de la maturitate sunt doar coordonate pe care niciun serviciu secret nu le ignoră. Nu gust povestea cu Franz, cam în același registru cu cea a lui Iohannis. Pot să bănuiesc cine i-a fabricat-o, lucrătura este asemănătoare. Sărac în copilărie, dar studios din cale afară. Și, la fel ca Iohannis, care nu poate spune cine l-a remarcat în tinerețe pentru a-l împinge pe șenalul navigabil al politicii, cine l-a pregătit și pe unde, nici Dominic Fritz nu poate spune cum de a fost tocmai el băgat în seamă încă din adolescență și trimis să studieze pe burse ale Parlamentului German.
Era singurul care merita sau singurul care se încadra în niște standarde foarte riguroase? Nu vreau să spun care și de cine sunt stabilite. Deocamdată este cetățean german. Nu îl incomodează cu nimic asta, până la prezidențialele din 2024 are tot timpul să devină și cetățean român. Și, dacă se obișnuiește și cu drumul al Cotroceni, după cum a spus Dan Barna, lucrurile sunt tot mai limpezi. „Este un semizeu”, a spus liderul USR. Mai răsfirați băieți, mai răsfirați, că vă zgâriați în epoleții ce scot nasul de sub hainele civile. Inclusiv de sub cele ale semizeului de import.
