În ultimul său discurs de politică externă, Joe Biden a afirmat că Statele Unite și aliații sunt mai puternici decât atunci când a preluat funcția, în timp ce adversarii sunt mai slabi.
Cu toate acestea, tonul sărbătoresc a fost jalnic, asemănător cu moștenirea dezamăgitoare pe care o va lăsa administrația sa. Discursul lui Biden a avut în mod frecvent caracterul ciudat de a susține că obiectivele cu care a intrat în funcție au fost atinse, când, de fapt, au fost frecvent înlăturate de evenimentele ulterioare.
Din greșeală în greșeală
Președintele s-a lăudat că SUA au reușit să depășească China, afirmând totodată că a restabilit relațiile diplomatice cu Beijingul. Greșit, tensiunile sino-americane nu au făcut decât să crească în ultimii patru ani, în special în ceea ce privește problema Taiwanului.
Investițiile de marcă ale administrației în industria americană nu au dat încă roade. Ponderea Americii în producția globală este mult în urma Chinei.
Biden a prezentat războaiele din Ucraina și Gaza drept apărări de succes ale ordinii mondiale conduse de SUA, care au slăbit puterea adversarilor. Din nou greșit: Rusia a obținut ceea ce este probabil un avantaj ireversibil în conflict, scrie Christopher McCallion, analist la Defense Priorities. Volodimir Zelenski ar cumpăra acum pacea cu prețul unui teritoriu care putea fi păstrat dacă Biden ar fi retras promisiunea prostească a administrației Bush din 2008 de a aduce Ucraina în NATO.
Sprijinul SUA pentru Israel a făcut de râs retorica unei „ordini bazate pe reguli”, în timp ce Gaza este nivelată și populația sa bombardată. În timp ce Iranul și acoliții săi regionali au fost slăbiți, o ramură a al-Qaeda a cucerit Siria, guvernul israelian de dreapta pare hotărât să se extindă, iar Teheranul s-ar putea simți mai obligat să dobândească o forță de descurajare nucleară pentru a-și consolida poziția în scădere.
Biden a afirmat, de asemenea, că aliații SUA sunt mai puternici ca niciodată, menționând creșterea cheltuielilor și dezvoltarea de noi legături de securitate. Dar, dublându-și angajamentul față de aliați și parteneri, în special în Europa și Orientul Mijlociu, administrația sa i-a descurajat efectiv să își asume responsabilitățile și consecințele propriei apărări, după cum o demonstrează eșecul Germaniei de a-și respecta mult clamata Zeitenwende sau faptul că Israelul a ignorat în mod repetat cererile de reținere ale Washingtonului.
Biden a respins afirmațiile de tipul „teoriei dominoului” conform cărora căderea Afganistanului în mâinile talibanilor ar submina credibilitatea SUA în alte părți
Dar retorica fost în mare măsură imposibil de distins de cea a „momentului unipolar”. Dacă ar fi aplicat aceeași respingere a „gândirii în domino” în Afganistan, Ucraina, Israel și Taiwan, dacă ar fi respectat „prioritizarea nemiloasă” pe care a insistat-o în propria sa Strategie militară națională și dacă s-ar fi concentrat pe reconstrucția internă promisă la intrarea în funcție, ar fi lăsat o moștenire de politică externă mai onorabilă.