Ținem steagul sus că avem o dezvoltare impetuoasă. Că suntem singurul stat din UE cu o creștere atât de mare. Că de când Florin Cîțu este prim-ministru totul merge ca uns, de la economie și până la justiție. Prețurile nu au crescut, inflația e sub control, datoria publică este mică, țara este sigură și statul de drept funcționează perfect. Așa o fi, nu poți să-l contrazici. Are fixația ideilor și, apoi, nu va înțelege. Nu va înțelege că este un tablou fals, după cum nu înțelege nici ce caută pe scaunul de premier.
Florin Cîțu spune că este un prim-ministru ales de popor. Este o gogomănie care arată ce talmeș-balmeș e în capul lui. Nu l-a votat nimeni, niciodată, și asta pentru că alegeri pentru premier nu există. În condițiile date mai poți să-i explici că, în România, doar dezastrul s-a dezvoltat? Pas cu pas.
Ce conduce Iohannis?
Președintele. Klaus Iohannis este absent. Apare doar din când în când, rostind câte o alocuțiune la vreo zi mondială. Apare și când e în drum spre Sibiu, ca să zică lumea că nu a dispărut. Administrația lui scoate la iveală un discurs înregistrat, sterp, în care vedem un președinte dând din mâini și care se vrea convingător. Ce vorbește el nu are legătură cu România, cu starea de bine a cetățenilor, cu năzuințele acestora. O ține de-a gaia-mațul cu Uniunea Europeană, făcându-se că nu vede că românilor li s-a acrit de construcția asta falsă și putredă. Rar, tot mai rar, mai merge pe la o întrunire. Face o poză și se întoarce acasă cu zâmbetul pe buze, păcălind lumea că ar fi rezolvat cine știe ce. În realitate, nu rezolvă nimic, e prea mic. Și pentru o Europă aflată în declin, dar și pentru o Românie care nu mai vrea să-l vadă la față. Eșecurile politice ale partidului care l-a emanat nu-l impresionează, se crede conducător în continuare. Suficient, arogant și cinic, își spune președinte. Este doar un cetățean care ne conduce spre dezastru. Pas cu pas.
Pe placul sistemului
Justiția. Instituția nu își mai găsește locul în propria piele. Vrea schimbări și legi noi. Desființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție este unicul ei țel.
A recunoscut-o Stelian Ion, care declara pompos că acesta este obiectivul ministeriatului lui. Nu contează că toată lumea se opune cu argumente logice, important este să pună în practică sarcina trasată de coaliția de guvernare. Iar coaliția a primit-o de la Iohannis. Gabriela Scutea, Procurorul General, instigă procurorii la nerespectarea legii. Impune reguli din imaginarul judiciar, invocând hotărâri ale Curții Europene de Justiție pe care ori nu le-a înțeles, ori le răstălmăcește pentru a face pe plac sistemului.
Morți pentru statistică
Sănătatea. Nu am fost în stare să gestionăm în bune condiții pandemia. Am trăit din improvizații și am ajuns la cifre dezastruoase. Am cârpit stări de urgență cu stări de alertă și, în final, ne-am ales cu un număr tot mai mare de morți și de îmbolnăviri.
Asta se întâmpla în timp ce primeam asigurări de la autorități că totul este sub control. A fost un control atât de riguros încât morții dintr-o perioadă pe care nimeni nu o dezvăluise se combină cu viii. Din peste 30.000 de victime, doar aproape 400 sunt cele care au decedat din cauza Covid 19. Restul? Date de umplut statisticile.
Generația de inadaptabili
Învățământul. Un experiment complet eșuat. De la educație cu despărțitoare de plexiglas pe bănci și până la profesori rătăciți prin hățișurile limbii române. De la lipsa manualelor și până la lecții online fără a avea calculatoare sau tablete. Generația anterioară a fost sub orice critică. Cea de acum excelează prin neștiință. Ce am crescut în școli?
Cearta cu Reziliența
Politica. Nu mai există politică. Este doar un scandal în formă continuată, în care fiecare a încercat să-și păcălească partenerii. PNL se ceartă cu PNL, USR se ceartă cu USR, iar la final se ceartă toți între ei.
Liberalii nu mai văd decât alegerile interne, restul e lăsat de izbeliște. Planul Național de Reziliență și Redresare a ajuns o minge de ping-pong, fiecare susținând că e perfect realizat dar, în final, de vină ar fi Comisia Europeană care nu înțelege nimic. Aroganța miniștrilor care au conceput Planul este însă dominanta jocului. Un joc care ne duce la dezastru. Pas cu pas.
