În locul alarmismului isteric, Europa are nevoie de o dezbatere calmă, sobră și bazată pe dovezi privind pacea în Ucraina și propria sa securitateDe-a lungul Războiului Rece, figurile și mișcările de stânga din Europa și SUA au fost acuzate în mod regulat că sunt, în cel mai bun caz, naive cu privire la amenințarea URSS, în cel mai rău caz, agenți sovietici și potențiali colaboratori.
Astăzi, prea mulți politicieni folosesc aceleași tactici pentru a denunța administrația Trump și susținătorii europeni ai unui compromis de pace în Ucraina.
Există numeroase motive pentru a-l condamna pe Trump și numeroase modalități de a face acest lucru; dar pentru oricine își amintește de Războiul Rece, limbajul „trădării”, „colaborării” și „capitulării” nu ar trebui să se numere printre opțiuni, notează Responsible Statecraft.
Totuși, discursul senatorului francez Claude Malhuret din 4 martie este un rezumat perfect a ceea ce instituțiile europene numesc „dezbaterea” privind războiul din Ucraina.
Alarmism isteric
Malhuret l-a descris pe Donald Trump drept un „trădător”. Președintele american „capitulează în fața lui Putin”, ajutat de „colaboratorii lui Putin” din Europa. Trump și-a arătat „trădarea” și a făcut „încă un pas spre infamie” prin oprirea ajutorului militar pentru Ucraina. O săptămână mai târziu, la 11 martie, Trump a reluat ajutorul.
Nu există, cel puțin până în prezent, nicio dovadă că administrația Trump va presa Ucraina să cedeze mai mult teren decât teritoriile pe care le-a pierdut deja și pe care nu le poate recuceri. De asemenea, nu există nicio dovadă că va presa Ucraina să se dezarmeze – deși ar putea exista anumite limite ale armelor pe care SUA și NATO le vor furniza.
Malhuret a susținut că „noi (adică europenii) eram în război cu un dictator (adică Putin). Acum luptăm împotriva unui dictator susținut de un trădător (adică Trump)”.
De fapt, întreaga abordare a Occidentului față de războiul din Ucraina de la început a fost tocmai aceea că nu am „luptat” împotriva Rusiei. Nu Trump, ci Biden și fiecare alt lider NATO au declarat public și în mod repetat că nu își vor trimite trupele în Ucraina. Ucrainenii, nu francezii sau britanicii, au fost cei care au luptat și au murit.
Fapte de bază
În locul alarmismului isteric, Europa are nevoie de o dezbatere calmă, sobră și bazată pe dovezi privind pacea în Ucraina și propria sa securitate.
O astfel de dezbatere ar recunoaște anumite fapte de bază. Nu poate exista nicio garanție absolută de securitate pentru Ucraina, în afară de înfrângerea totală a Rusiei, ceea ce pur și simplu nu este posibil.
Deși UE poate și trebuie să continue să sprijine Ucraina în timp ce procesul de pace continuă, blocarea unui acord și continuarea războiului fără sprijinul SUA ar însemna o catastrofă pentru ucraineni.
Din moment ce Rusia a acceptat oficial principiul aderării Ucrainei la UE, sarcina și datoria Europei nu este să facă promisiuni militare pe care nu le poate îndeplini, ci să ajute Ucraina.
Dacă aceste fapte sunt recunoscute, UE și Marea Britanie pot începe să se gândească serios și realist la modul în care pot contribui la pacea ucraineană și la propria lor securitate viitoare.
