De la începutul războiului din Ucraina și a sancțiunilor pe care le-a declanșat, prețurile energiei au crescut vertiginos. Britanica Liz Truss a avertizat că scumpirea facturilor la energie este un „preț care merită plătit” pentru a-i ține piept lui Vladimir Putin. Americanul Joe Biden a numit facturile explozive din acest an „creșterea de preț a lui Putin”. Margrethe Vestager, vicepreședinte al Comisiei Europene, i-a încurajat pe europeni să facă dușuri scurte și reci pentru a economisi energie. Dar sunt prețurile mari chiar din vina lui Putin?
La urma urmei, nu el s-a sancționat. Occidentul este cel care a ales să se deconecteze de la combustibilii fosili ruși pe care ajunsese să se bazeze. În plus, sancțiunile nu au fost un succes total – profiturile corporatiste din Rusia au crescut cu 25% între impunerea sancțiunilor și sfârșitul lunii august.
Care sunt, așadar, originile actualei crize energetice? Când a început cu adevărat?Să jucăm un joc, îndeamnă The Spectator. Ghiciți din ce an sunt aceste titluri: „Producția de amoniac a fost redusă în Anvers și Ludwigshafen”. „Prețul ridicat al gazelor naturale a dus la închiderea fabricilor de îngrășăminte din Marea Britanie”. „Lipsa de motorină pe fondul creșterii prețurilor: stațiile de camioane recurg la raționalizare”. Dacă ați numit 2022, v-ați înșelat. Toate acestea sunt din septembrie 2021.
Voluntari pentru dezastru
Adevărul este că această criza energetică a început să producă efecte la sfârșitul anului trecut. O combinație de revenire a cererii post-Covid și epuizarea depozitelor de combustibili fosili din Europa s-au ciocnit pentru a exercita o presiune serioasă asupra sistemelor industriale mondiale.
Adăugați la asta suprainvestiția îndelungată în surse regenerabile nesigure, închiderea de centrale nucleare în întreaga lume în urma dezastrului de la Fukushima și o scădere globală de peste 50% a investițiilor în petrol și gaze – de la 700 de miliarde de dolari 300 de miliarde de dolari – între 2014 și anul trecut, și aveți tot ce vă trebuie pentru a da startul unei crize energetice globale.
Tancurile rusești care circulă din Donbas până la Kiev tocmai au înrăutățit situația. Atunci când politicienii îl arată cu degetul pe Putin, ei evită propriile lor eșecuri. Este greu să îi învinovățești – nu se face – mai ales dacă sunt europeni.
Topitoriile de aluminiu din UE au fost nevoite să își înceteze activitatea, la fel ca și fabricile de îngrășăminte, sticlă și alți producători. Germania, cea mai mare economie a continentului, este pe cale să piardă o mare parte din baza sa manufacturieră din cauza prețurilor ridicate la energie. Unsprezece la sută din populația britanică – aproape șase milioane de persoane – renunță deja la mâncare pentru a-și plăti facturile la energie. Este mult mai ușor să dai vina pe rusul cel rău – chiar dacă e o bestie.
Nu vă lăsați păcăliți crezând că America este imună la această criză. Sigur, are resurse interne incredibile, dar țara se îndreaptă în direcția europeană. În ultimii ani, a închis centrale nucleare înainte de vreme. De la Truman încoace, niciun președinte nu a mai concesionat atât de puține terenuri federale către sectorul petrolier și al gazelor naturale.
În timpul crizelor energetice din anii 1970, Amory Lovins, nașul ideologiei energiei regenerabile, a invocat o alegere între două căi energetice: calea „dură” a marilor centrale electrice sau cea „ușoară” a vântului și a energiei solare.El și-a fundamentat viziunea pe o interpretare greșită a poemului lui Robert Frost, „Drumul care nu a fost parcurs”.
În poem, drumurile nu prezintă nicio diferență reală. Abia retrospectiv, ca o raționalizare post-hoc, apare iluzia alegerii. Vorbitorul poemului se flatează pe sine însuși pretinzând că „a luat-o pe cea mai puțin circulată”. Lovins a fost un cititor prost și un gânditor slab.
Liderii europeni și, mai târziu, cei americani – nu și Putin – au ales calea ușoară și s-au oferit voluntari pentru dezastru. Iar acest lucru a făcut toată diferența.
Vom iesi in strada si va vom matura ca pe niste gunoaie. Ce ma f ute de ce face Putin si zelenski?
Prețul mare la gaze merită și trebuie plătit pentru ca marii distribuitori de gaz să se umple și mai tare de bani pentru că numai așa poate fi învins Putin. Cu cât marii distribuitori sunt mai bogați iar noi mai săraci și cu locuințele și conturile poprite, cu atât mai repede se predă Putin. De mila noastră, evident.