De unde o Iron Lady? E vremea impostorilor

Unul dintre cele mai nebunești proverbe  este „Vine ceasul, vine omul” – în vremurile de demult, întotdeauna era vorba de un om. Și istoria arată că, de cele mai multe ori, în loc ca un Lincoln, un Roosevelt, un Churchill, un Thatcher sau un De Gaulle să vină la datorie atunci când se produce un dezastru, națiunile sunt obligate să facă față vremurilor negre cu lideri inadecvați, dacă nu chiar incompetenți.

Așa se pare că se întâmplă acum în Marea Britanie. Un nou prim-ministru și-a preluat funcția, de care chiar și susținătorii se tem că este incapabil să facă față urgențelor cu care se confruntă.

Un vârtej de nenorociri se abate asupra țării: escaladarea prețurilor la energie la o scară care ar duce la faliment milioane de oameni și zeci de mii de întreprinderi, dacă Liz Truss nu ar promite acum ajutoare de stat uriașe (pe care acum o săptămână le-a respins ca fiind „pomană”); o inflație de două cifre; o economie care se împiedică; războiul din Ucraina; o militărie sindicală nemaiîntâlnită de o jumătate de secol; servicii publice care se clatină.Și, cel puțin pentru zilele și săptămânile următoare, toate acestea vor fi umbrite de moartea reginei Elisabeta a II-a.

O „nebună”

Potrivit Bloomberg, sondajele de opinie din cadrul Partidului Conservator aflat la guvernare arată că membrii de rând ai acestuia ar fi preferat să rămână cu predecesorul rușinos, dar nerușinat al lui Truss, Boris Johnson.

Respectatul editorialist și fost parlamentar conservator Matthew Parris, care și-a făcut ucenicia politică în echipa premierului Margaret Thatcher, scrie cu brutalitate despre noul premier: „Este o nebună”.

Admiratorii lui Truss subliniază răspunsul ei echilibrat și demn la moartea reginei și spun: „Oamenii au fost la fel de nepoliticoși cu Thatcher în 1979.” Și ea a preluat funcția într-o perioadă de inflație galopantă, anarhie industrială și declin susținut al Marii Britanii. Dar puțini au pus vreodată la îndoială inteligența și consecvența politică de o viață a Doamnei de Fier. Thatcher avea o disciplină de fier.

Vremurile de astăzi arată diferit. La fel ca Johnson, Truss a devenit un purtător de stindard pentru dreapta pentru că a văzut că naționaliștii săi de pe piața liberă dețin cheile puterii.

Pare dornică să escaladeze relația deja conflictuală a Marii Britanii cu foștii săi parteneri din Uniunea Europeană, rupând secțiunea privind Irlanda de Nord din tratatul Brexit, pentru a-i liniști pe unioniștii de dreapta din Ulster și încălcând dreptul internațional.

Întrebată dacă Franța este prietenul sau dușmanul Angliei, Truss a răspuns că îl va judeca pe președintele Emmanuel Macron după „fapte, nu după cuvinte”.

Acesta este un spectacol extraordinar și unul înspăimântător pentru britanici. Națiunea se confruntă cu probleme grave în mâinile unei conduceri pe care este greu de caracterizat drept responsabilă.

Cu siguranță, același lucru s-a spus despre SUA în anii lui Donald Trump, dar au supraviețuit administrației sale.

America este mult mai mare, mai bogată și mai puternică decât Marea Britanie, care tocmai a coborât de pe locul cinci pe locul șase în clasamentul mondial al economiilor, în urma Indiei.