Imediat cum AUR a scos nasul în politica mare, au și apărut comentatorii și analiștii cu păreri la comandă sau degeaba, sociologii neamului, politicieni și ziariști închipuiți, băgătorii de seamă, postacii cu simbrie sau realizatorii tv fără subiecte și doar fetele de le meteo au lipsit din cufureala asta politică și jurnalistică. Atâta vânzoleală pentru ce? Pentru partidul pe care l-au descoperit și doar că nu și l-au însușit în demersurile lor de care mă umflă râsul?
Fiecare își revendică descoperirea Alianței pentru Uniunea Românilor. Toți fac speculații, toți se dau deștepți sub calota craniană dar niciunul nu știe că, la 29 ianuarie 2018, ziarul Național dezvăluia sub semnătura lui Cătălin Tache întreaga poveste. Sistemul își face două partide, despre asta era vorba. Unul naționalist, antimigrațieși unul progresist, al „elitelor” din stradă. „România nu poate să mai rămână multă vreme drept singura țară din Europa fără o formațiune politică de extremă dreapta, cu o puternică nuanță naționalistă. De asemenea, după ce experimentul USR al lui Coldea s-a fâsâit… este iminentăși coagularea mișcărilor protestatare într-un partid al străzii, antisistem și chiar cu niscai valențe anarhiste pe alocuri.” E limpede până aici? „Așa că, la un anumit nivel al inițiaților sistemului, cu sprijinul tacit al anumitor grupări de influență din cadrul CSAT, puternic legate de marii papușari ai serviciilor s-a pus deja tranșant problema dacă nu ar fi mai bine ca, pentru salvgardarea statului de drept, să se fure startul și să se pună umărul la ocuparea acestor extreme ale eșichierului politic românesc prin crearea în laboratoarele propagandistice secrete a două noi partide.”
În timp vom vedea orientarea AUR spre limpezirea situației cu toleranța LGBT, căci buni creștini fiind, nu vor mai înghiți multă vreme mișcarea pretins socială pentru drepturile acestora. Nu există dubii a cui este creația partidului. Trebuie doar să privești cu atenție și să observi că nu e făcut din neica nimeni. Acolo este mai multă intelectualitate decât oriunde în altă parte, nu derbedei care-și arată „doctrina chiloțeilor” prin metrou. Era nevoie de oameni noi, cărora să nu li se poată pune în frunte eticheta de compromiși. Sistemul a găsit soluția de a stinge setea de înnoire a clase politice, cea atât de cerută de români în ultima vreme. Ține și partidul în zona de control e eventualelor excese, dar închide și gura nemulțumiților. Nu știu cât bine este în asta, dar, deocamdată, nu este deloc rău.
