De ce vrea MBS pace cu Israelul. Obiectivele comune

Întâlnirea din 1945 dintre președintele american Franklin Roosevelt și regele Abdullah bin Abdulaziz al Arabiei Saudite, care a pus bazele unei relații durabile între cele două națiuni, este adesea prezentată ca un schimb de petrol pentru cooperare în domeniul securității.

Însă, în realitate, nu s-a discutat aproape deloc despre petrol. Conversația de la bordul navei USS Quincy s-a concentrat asupra palestinienilor și evreilor.

Roosevelt i-a povestit regelui Abdulaziz cum evreii din Europa au suferit orori de nedescris din partea naziștilor. Ar putea suveranul să ajute poporul ebraic?

Abdulaziz i-a răspuns dur: “Ce rău au făcut arabii evreilor din Europa? Germanii trebuie să plătească”. Roosevelt a dat înapoi – întâlnirea risca de devină o ceartă.

După doi ani, fiul regelui Abdulaziz, viitorul rege Faisal, a condus delegația saudită la Națiunile Unite, unde a încercat să împiedice împărțirea Palestinei. A eșuat.

În prezent, notează UnHerd, relația dintre Arabia Saudită și poporul evreu a fost din nou analizată. Un acord de pace istoric a fost pus în așteptare de la izbucnirea războiului cu Hamas. Iar prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman (MBS) a cerut „oprirea imediată a operațiunilor militare israeliene din Gaza”.

Cu toate acestea, Arabia Saudită a sprijinit aproape întotdeauna eforturile americane de a negocia încetarea conflictului arabo-israelian.

Regele Abdulaziz (1875-1953) a fost întotdeauna mai îngrijorat de rivalii săi hașemiți din Iordania și Irak decât de Israel. Regele Faisal (1906-1975), a considerat Egiptul lui Gamal Abdel Nasser, și nu statul evreu, ca fiind cea mai mare amenințare la adresa regatului său.

Și astăzi, saudiții sunt mult mai preocupați de amenințările din partea Iranului și a reprezentanților săi din Yemen și Irak decât de Israel.

În 2020, administrația Trump a orchestrat acordurile Abraham, prin care Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Sudan și Maroc au normalizat relațiile cu Israelul.

Arabia Saudită și Israelul au un alt obiectiv comun: suprimarea grupărilor islamiste radicale precum al-Qaeda, Isis, Frăția Musulmană, Hamas și Hezbollah.

Există și interese economice: MBS a mizat pe programul Vision 2030, dar nu va avea succes dacă Orientul Mijlociu va fi distrus de un război major și, prin urmare, este în interesul său să promoveze o pace durabilă cu Israelul.

În plus, Arabia Saudită vrea să se înarmeze masiv, iar Israelul, cu industria sa sofisticată de apărare, este bine plasat pentru a ajuta.

Ironic, atacurile Hamas din 7 octombrie au făcut ca un acord de pace saudit-israelian să fie atât mai de dorit, cât și mai dificil. Cei care au crezut că pacea regională ar putea fi stabilită fără a aborda situația dificilă a palestinienilor s-au dovedit a fi în eroare.

În schimb, simpatiile pro-palestiniene au fost reaprinse în întreaga lume musulmană. Acum este de neconceput ca vreun lider saudit să îmbrățișeze pacea cu Israelul înainte de a se face progrese semnificative în vederea înființării unui stat palestinian.

Cu toate acestea, Arabia Saudită și Israelul rămân unite în dorința lor de a evita un conflict regional mai amplu. Argumentele pentru o apropiere rămân convingătoare.

Dar, într-o lume din ce în ce mai multipolară, va fi nevoie de un efort multinațional hotărât și coordonat pentru a-i consola pe cei frustrați, a-i liniști pe cei temători, a-i calma pe cei furioși și a elimina obstacolele politice rămase în calea păcii.