De ce UE și China nu vor forma un front unit împotriva lui Trump 2.0

Pe 9 noiembrie, fostul șef al Organizației Mondiale a Comerțului, Pascal Lamy, a cerut Uniunii Europene și Chinei să colaboreze împotriva restricțiilor comerciale promise de președintele ales Donald Trump.

Cu toate acestea, stabilirea unui „front unit” UE-China este improbabilă din cauza numărului tot mai mare de discrepanțe în relația lor. Bruxellesul și Beijingul sunt mai predispuși să aibă un angajament economic selectiv caracterizat prin de-risking și măsuri de tit-for-tat, relatează Modern Diplomacy.

Dacă istoria este un ghid de încredere, se pare că Bruxellesul și Beijingul se vor confrunta cu măsuri comerciale restrictive impuse de Washington. Prima administrație Trump a lăsat UE cu tarife suplimentare la importurile de produse din aluminiu (10%) și oțel (25%) și a lovit China cu taxe care au afectat bunuri chinezești în valoare de 350 de miliarde de dolari.

Cinci surse de discordie

Următorul mandat al administrației Trump preconizează și mai multe daune comerțului dintre UE și China. În cea mai recentă campanie, Trump a promis taxe de 60-100% pe produsele importate din China și tarife generale de 10-20% pe toate importurile din SUA, ceea ce ar afecta produsele din UE. Dacă Trump și-ar respecta promisiunile, UE ar înfrunta pierderi de export de 39-125 miliarde de dolari, în timp ce China ar pierde 34-125 miliarde de dolari.

Prin urmare, înființarea unei alianțe comerciale între UE și China ar fi o mișcare așteptată –  dar nu se întâmplă așa. În primul rând, Bruxelles-ul este îngrijorat de impactul angajamentului economic chinezesc asupra UE. Ursula von der Leyen, a făcut referire la tacticile chineze de „divide et impera” într-un discurs din 2023 despre reducerea riscurilor economice în raport cu Beijingul.

În al doilea rând, sentimentul de vulnerabilitate economică al UE față de China împiedică cooperarea între Beijing și Bruxelles. Blocul comunitar își propune să abordeze aceste vulnerabilități prin reducerea dependenței de inputuri externe în sectoare critice.

De exemplu, mai mult de 90% din importurile de pământuri rare, magneziu și litiu ale UE provin din China, iar Bruxelles-ul vrea să contracareze dominația Beijingului în aceste domenii.

În al treilea rând,  există preocupările de securitate ale UE cu privire la sprijinul raportat al Chinei pentru Rusia în conflictul din Ucraina. Nemulțumirile legate de securitatea europeană ar afecta negativ legăturile economice dintre UE și China, având în vedere că UE are un istoric de sancționare a companiilor chineze din cauza legăturilor cu Rusia.

În al patrulea rând, UE și China nu sunt complet aliniate în ceea ce privește drepturile omului și valorile democratice. Această divergență clatină relația lor economică.

În cele din urmă, preocuparea Chinei cu privire la influența SUA asupra UE este o altă sursă de discordie. În ultimul an, UE a investigat efectul distorsionant al subvențiilor de stat acordate producătorilor de vehicule electrice din China și a decis să impună tarife suplimentare la importul acestor produse.

În interpretarea chineză, UE acționa „la comanda Washingtonului” și a imitat tarifele impuse de SUA prin decizia sa.