De ce Ucraina n-are ce căuta acum în UE

Comisia Europeană este ocupată cu redactarea avizului oficial cu privire la candidatura de urgență a Ucrainei pentru aderarea la Uniunea Europeană.În timp ce la nivel emoțional răspunsul blocului la cerere a fost călduț, la primirea documentului, așteptat să sosească în iunie, Consiliul European trebuie să lase compasiunea deoparte.

Când vine vorba de viitorul extinderii, liderii trebuie să fie lucizi și autocritici, deoarece avizul trebuie să reia care sunt procedurile oficiale de aderare la UE și de ce sunt necesare.

“Ucraina nu este pregătită pentru aderarea la UE — nici UE nu este pregătită pentru asta”, titrează Politico.Candidatura surpriză a Ucrainei, Georgiei și Moldovei este ocazia potrivită pentru a renunța, în sfârșit, la pretenția că UE va admite întotdeauna noi țări ca membre atunci când acestea pretind că sunt pregătite – o ficțiune care a împiedicat ani de zile evoluțiile pozitive din Balcanii de Vest și care a făcut ca Turcia, un candidat din 1999, să nu mai fie acceptată.

Integrarea pe piața unică, cursă cu obstacole

Opinia Comisiei se va axa în principal pe neeligibilitatea Ucrainei de a fi declarată țară în curs de aderare în conformitate cu normele actuale. Chiar și înainte de invazia rusă, Ucraina era o țară foarte săracă, cu un PIB la jumătate din cel al Bulgariei.

De la încheierea acordului de asociere cu UE în 2014, progresele au fost lente, integrarea Urainei pe piața unică fiind blocată din cauza faptului că nu a reușit să îndeplinească normele UE în materie de guvernanță.

Adevărul este că Ucraina pur și simplu nu are capacitatea de a suporta povara aderării la UE. Iar în avizul său, Comisia va trebui să avertizeze că, deși Kievul are dreptate să solicite aderarea, în practică, procesul va dura cel puțin un deceniu laborios.

O altă parte a puzzle-ului extinderii este capacitatea UE de a absorbi noii veniți.Nimeni nu poate fi încrezător că eterna politică soft-power de la Bruxelles este aptă să internalizeze problema națională a Ucrainei.

Fără îndoială, promisiunea unei eventuale aderări la UE ar fi valoroasă pentru președintele ucrainean Volodimir Zelenski, dar ultimul lucru de care are nevoie acum este să se piardă în mărăcinișul acquis-ului comunitar, legislația acumulată, actele juridice și hotărârile judecătorești care constituie corpul de legi al UE.

La ieșirea din conflictul cu Rusia, Ucraina va trebui probabil să gestioneze un naționalism de înaltă tensiune combinat cu o mare nerăbdare pentru integrarea europeană.

Ce poate oferi Bruxelles-ul

Dorințele și falsele speranțe atenuate de la Bruxelles nu reprezintă o bază bună pentru redresarea Ucrainei. În schimb, UE ar face mai bine să ofere Kievului ceva care să aducă beneficii politice reale și care să poată fi livrat cu promptitudine.

În acest sens, introducerea unei noi categorii de membri afiliați ar lărgi instrumentele de care dispune UE, ajutând-o să-și asume responsabilitățile tot mai mari în vecinătatea europeană extinsă.

Pentru Ucraina, calitatea de membru afiliat ar fi un upgrade față de actualul  acord de asociere, care implică legături funcționale mai puternice între Kiev și instituțiile executive, legislative și judiciare ale UE.

Apoi este problema securității.  Ucraina nu va adera la NATO, iar o cerere de aderare la UE nu garantează securitatea militară. Ca atare, calitatea de membru afiliat UE ar trebui să fie susținută și de o invitație de a participa la un nou Consiliu de Securitate European.

Acest consiliu de securitate ar putea acoperi diviziunea istorică dintre cele două organizații cu sediul la Bruxelles, UE și NATO, ajutând-o pe prima să acționeze din punct de vedere militar, iar pe cea de-a doua să gândească strategic – iar prioritatea sa principală ar fi aceea de a oferi Ucrainei o apărare sigură împotriva oricărei noi agresiuni rusești.