De ce toate războaiele Rusiei încep întotdeauna cu un dezastru? Răspunsul este simplu și duce spre explicații pentru ultimele evenimente din jurul Moscovei – pentru că autocrații care conduc Rusia – fie ei vechii țari, dictatorul Stalin sau președintele Putin – apleacă urechea la tot felul de habarniști lipsiți de talent militar, niște amatori puși la comanda forțelor armate.
Și nimeni nu este nimeni mai calificat la această categorie decât Serghei Șoigu, ministrul Apărării pe care și l-a ales Putin. Șoigu este, la bază, absolvent de Inginerie și, există zvonuri, cumva a reușit să evite serviciul militar obligatoriu! Cu toate acestea, sărind etapele, a intrat în politică, pe linia Apărării, fiind rapid promovat până la rangul de general și apoi ministru al Apărării.
Șoigu și Gherasimov, Lolek și Bolek la conducerea Armatei Roșii
Pentru toate astea, vinovat este doar Vladimir Putin, care i-a răsplătit loialitatea lui Șoigu oferindu-i conducerea Armatei Roșii. Se spune, la Moscova, că Serghei Șoigu l-a cucerit pe „Țar” grație originilor sale obscure tuvane, care în ochii unui fost agent KGB s-au tradus prin lipsa oricăror rădăcini moscovite, care ar fi putut amenința Kremlinul. De fapt, este știut faptul că originile lui Șoigu sunt mult mai aproape de Beijing decât de Moscova (Rusia fiind cea mai întinsă țară de pe glob).
În ceea ce-l privește pe celălalt personaj detestat la Moscova în această perioadă, generalul Valery Gherasimov, incompetența sa este, deja, binecunoscută și ține de o naivitate greu de explicat. Gherasimov parcă este unul dintre generalii de fotoliu cu care Antena 3 defilează prin fața telespectatorilor, crezând (cine, oare?!) că mai poate minți poporu’ cu televizoru’. În realitate, acest Gherasimov – șeful Marelui Stat Major al Federației Ruse – nu este decât un general telegenic, gradat pe doctorate, fără nicio experiență în luptă. Un predicator al „războiului la tv”, un gurist care folosește termeni ca „războiul cibernetic”, „războiul informațional” și/ sau „războiul hibrid” fără ca măcar să cunoască diferența dintre lupta de infanterie și rolul artileriei.
Gherasimov este mintea luminată care a elaborat planul de atac al Ucrainei și l-a convins pe Putin că preluarea controlului asupra Aeroportului Hostomel (Kiev) în prima noapte a războiului (24 februarie 2022) va deschide ușa Capitalei. A fost cea mai proastă decizie posibilă, iar americanii (și restul aliaților din NATO) au știut atunci că rușii vor eșua. De ce? Pentru că Gherasimov a decis să invadeze cea mai mare țară din Europa cu o armată de mai puțin de 140.000 de soldați. Prin comparație, URSS a folosit 800.000 de soldați când a invadat Cehoslovacia, în 1968, o țară la o cincime din mărimea Ucrainei și cu un sfert din populație!
Desigur, ca niște genii militare din spatele calculatorului, Șoigu și Gherasimov nu i-au spus niciodată lui Vladimir Putin că, dacă vrea să invadeze Ucraina, trebuie mai întâi să declare război și să mobilizeze Armata Roșie pentru o lovitură „blitzkrieg”.
Chiar și așa, ceea ce s-a întâmplat în continuare a reprezentat o mare surpriză. Eșecul planului gândit de Gherasimov și retragerea rușinoasă de la Kievu și, apoi, Harkov, ar fi trebuit să fie urmat de obișnuitul remediu rusesc –glonțul. În 1941, când trupele germe au învins cu ușurință Armata Roșie alungând-o din Ucraina și declanșând marșul spre Moscova, mareșalul preferat al lui Stalin, Grigori Kulik, a fost demis și în cele din urmă împușcat. Și alții au sfârșit împușcați sau, unii mai norocoși, doar înlocuiți de ofițeri tineri, ambițioși, dar care nu răzbăteau pentru că n-au știut să fie „yesmeni”. Povestea lui Konstantin Rokossovsky este o pildă – scos din închisoare, unde fusese arestat ca trădător și torturat, a fost „reparat” și i s-a dat o întreagă armată să conducă, el având să termine războiul ca mareșal victorios.
Despre asta este vorba în revolta lui Evgheni Prigojin – a cerut demiterea rapidă a lui Șoigu și Gherasimov și înlocuirea lor cu ofițeri care s-ar concentra pe construirea unor unități eficiente de infanterie, blindate și artilerie capabile să ducă un război.
În zilele următoare, este de așteptat ca Prigojin să fie capturat sau ucis. Orice proces public pentru trădare doar ar complica rușinea colosală a lui Putin. Va avea o singură soartă pentru că în Rusia liderul Wagner se încadrează într-o categorie specifică: la fel ca Pugachev, care s-a răzvrătit împotriva Împărătesei Ecaterinei cea Mare, în 1773, Prigojin nu are susținători la Moscova, nu are o bază de putere. Iar instituția militară și serviciile de securitate, pe care le-a ridiculizat atât de sălbatic în ultimele luni, abia așteaptă să primească ordinul de lichidare. Dacă nu cumva a fost, deja, emis…
Chiar și așa, din toată această poveste, Vladimir Putin trebui să fi înțeles un lucru (anticipat de cam toate marile cancelarii) – dacă nu-i concediază rapid pe Șoigu și Gherasimov și nu începe un proces de modernizare a conducerii militare a Rusiei, va trebui să abandoneze războiul ăsta, care și-așa a nenorocit o lume întreagă, provocând haos în toate domeniile.