De ce Războiul din Ucraina nu poate avea învingători

Pentru a înțelege ce fel de război se dă în Ucraina trebuie să ne întoarcem la Carl von Clausewitz, părintele strategiilor militare. Generalul prusac susținea că războiul este practic nelimitat în varietate, complex și schimbător și fix așa arată și „operațiunea specială” ce se desfășoară lângă țara noastră.

Acolo este un război proxy de facto între Occident și Rusia, iar forțele ucrainene sunt sabia NATO.

Obiectivul, distrugerea totală a Rusiei!

Țelul Vestului este de a „sângera Rusia”, de aceea pompează miliarde în înarmarea Kievului. Ucraina nu este doar o luptă regională între doi vecini care s-au luat la harță. Ucraina este prima fază a unui plan mai larg ce urmărește zdrobirea Rusiei, prăbușirea economiei sale, înlăturarea liderilor politici, confiscarea resurselor naturale și fragmentarea teritoriului.

Cine vrea asta, o știe toată lumea! Războiul din Ucraina este despre proiectarea puterii SUA în Asia Centrală, tocmai până la marginea Pacificului, este despre hegemonie, imperiu și forță pură! Cel mai important, Ucraina este prima bătălie care se dă în cel de-Al Treilea Război Mondial, un război inventat și lansat pentru a asigura supremația primatului american în lume.

La rândul său, Putin știe că, dacă nu găsește cât mai rapid o modalitate de a bloca ajutorul primit de Ucraina, poate ajunge în situația de a pierde mai mult decât acest conflict armat. Deocamdată, Kremlinul se mulțumește să observe că nu toate țările NATO vorbesc aceeași limbă, însă disensiunile astea s-ar putea să nu ajute prea mult Federația Rusă.

Președintele american Joe Biden și britanicul Boris Johnson promit că vor fi mulțumiți doar cu o înfrângere totală a Rusiei. Noile vuvuzele din UE – Polonia și statele baltice – cer, de asemenea, un sfârșit apocaliptic al istoriei Rusiei. Cancelarul german Olaf Scholz spune că nu vrea ca Rusia să câștige în Ucraina, în timp ce Emmanuel Macron păstrează linia diplomației franceze când afirmă că, fără implicarea Rusiei, arhitectura de securitate europeană nu poate fi construită. Bineînțeles, mai există și sceptici, cum ar fi Grecia, Turcia și Ungaria, care nu rumegă toate informațiile vărsate de Occident prin presa mainstream.

America schimbă tonul, Europa se afundă în inflație

În ultima vreme, Biden și Johnson par a fi înțeles că lucrurile sunt mai complicate pe frontul ruso-ucrainean și au schimbat, cumva, tonul. Declarația Comună de viziune emisă la Washington în urma summitului special SUA-ASEAN evită complet retorica și hiperbola americană obișnuită asupra „agresiunii rusești” în Ucraina. Nu se face nicio referire la Rusia sau la sancțiunile occidentale și subliniază, în schimb, „importanța unei încetări imediate a ostilităților și crearea unui mediu favorabil pentru soluționarea pașnică” a conflictului.

În același timp, Uniunea Europeană începe să realizeze, chiar dacă o face cu oarece întârziere, că sancțiunile impuse Federației Ruse afectează economiile europene mai mult decât economia rusă. În unele țări din UE, rata anuală a inflației se apropie de 20%, în timp ce prețurile din zona euro au crescut cu peste 15%, în medie.

Iar de la Moscova, Vladimir Putin transmite că: 1. Firmele rusești preiau locul lăsat liber pe piața internă de companiile occidentale care au fost forțate să se retragă și 2. Rusia se așteaptă la o recoltă de cereale de 130 de milioane de tone, inclusiv 87 de milioane de tone de grâu, că tot e criză în lume.

Rand Paul, singur împotriva tuturor

Dinspre SUA, vocile critice ridicate împotriva politicii democraților s-au unit în spatele senatorului republican Rand Paul. El afirmă că sancțiunile anti-Rusia nu fac decât să agraveze criza inflației din America și că prioritizarea ajutorului acordat Ucrainei distrage atenția de la problemele interne cu care se confruntă țara.

Din păcate, Europa nu are, încă, un „Rand Paul” care să spună lucrurilor pe nume, aidoma politicianului american. Pe „Bătrânul continent”, altele sunt mizele. De exemplu, se caută un consens privind embargoul împotriva petrolului rusesc, dar în același timp 20 de companii au acceptat, deja, condițiile Moscovei și plătesc în ruble țițeiul pe care-l cumpără.

Va supraviețui Uniunea Europeană acestor fisuri? Greu de dat un răspuns, mai cu seamă că alde Ursula von der Leyen și Josep Borrell, doi atlantiști înfocați și globaliști hardcore, nu sunt interesați de traiul de zi cu zi al cetățenilor plătitori de taxe și impozite. Mai degrabă întrevedem că toți actorii implicați în acest conflict vor pierde, iar apoi, ca de obicei, se vor îndrepta asupra păturii de jos cu factura războiului.