De ce Putin va domni până la adânci bătrâneți

“Dacă există Putin, există Rusia; dacă nu există Putin, nu există Rusia”, a proclamat în 2014 actualul președinte al Dumei de Stat, loialistul agresiv Viaceslav Volodin. El schița o autocrație ideală, una în care țara ar fi echivalată cu conducătorul ei și invers. În momentul în care Volodin a rostit aceste cuvinte, Kremlinul se bucura de o explozie de euforie națională în urma anexării Crimeei.

Dar Volodin a fost înaintea timpului său. Abia după reforma constituțională din 2020, care a „resetat” limitele mandatelor prezidențiale din Rusia, formula sa a fost codificată în instituțiile țării.

Și abia în 2022, odată cu începerea „operațiunii speciale” din Ucraina, a devenit evident sensul propagandistic al expresiei „Putin este egal cu Rusia”, notează Foreign Afairs. După cum vrea Kremlinul, războiul lui Putin este războiul Rusiei și, prin extensie, un război care îi implică pe toți rușii – o noțiune fantezistă care nu numai că face jocul propagandiștilor regimului, dar care a fost îmbrățișată cu ușurință și de mulți oficiali occidentali.

Până acum, majoritatea Putin a fost de mult timp luată ca un dat și nimeni nu mai vorbește despre ea. În schimb, există majoritatea pro-război, care susține războiul în parte prin ignorarea acestuia în viața de zi cu zi. În ceea ce privește minoritatea anti-Putin, obiceiul de lungă durată al Kremlinului de a trata cu dispreț pe oricine îndrăznește să se opună președintelui s-a transformat într-o politică de persecuție și de denunțare.

Cu toate acestea, Putin are încă nevoie de alegeri pentru a conferi legitimitate domniei sale veșnice – și războiului său nesfârșit. Astfel, în martie 2024, el va candida la președinție pentru a cincea oară din 2000 încoace. Și, ca urmare a reformei din 2020, s-ar putea să nu fie nici ultima.

Conform constituției modificate, Putin va putea candida pentru încă două mandate – în 2024 și 2030 – ceea ce înseamnă că ar putea guverna până în 2036, când va avea optzeci și trei de ani. Deocamdată, pare clar că este pregătit să se folosească din plin de această oportunitate, cel puțin la următorul scrutin.

Dar de data aceasta, cu războiul în fundal, există noi reguli de joc, iar Putin și publicul rus le cunosc. Buletinele de vot au devenit monedă de schimb: rușii cred că își pot cumpăra cu ele liniștea lor relativă, chiar dacă nu există garanții că președintele își va respecta partea sa de înțelegere.

Având în vedere lipsa totală de alternative la Putin, unii dintre susținătorii săi, cum ar fi liderul cecen Ramzan Kadîrov, au propus anularea totală a alegerilor din 2024. Nu ar fi mai simplu să se renunțe la vot, pe motiv că țara se află în război și că, în orice caz, câmpul politic rusesc a fost complet curățat de concurenți?

Greșit: Putin chiar are nevoie de alegeri, cel puțin în teorie. Pe lângă faptul că îi împrospătează legitimitatea, ele servesc ca o modalitate de a arăta că opoziția rămâne o cantitate neglijabilă și nu poate merge împotriva voinței covârșitoare a poporului rus.

Mai mult, votând pentru Putin în 2024, rușii îi vor legitima războiul. Și chiar dacă se va  încheia într-o zi,  va trebui să continue prin confruntarea permanentă cu Occidentul.

Prin urmare, mai degrabă decât alegeri, votul din martie ar trebui privit ca un fel de aclamație pentru lider: rușii votează pur și simplu „da” pentru singura alegere reală disponibilă.

Aprobarea pentru Putin este garantată. Rusia a fost “atacată de Occident” și, ca răspuns, a început o „luptă de eliberare națională”. Și din moment ce rușii se găsesc într-o fortăreață asediată, ei trebuie să ofere sprijin deplin comandantului lor pentru a respinge atât inamicul de la porți, cât și trădătorii și agenții străini din interior.

Putin este „noi” colectiv al rușilor, iar votul pentru el la fiecare câțiva ani a devenit un ritual, ca și ridicarea drapelului sau cântatul imnului național în zilele de luni în liceele din Rusia.