De ce palestinienii nu pot părăsi Gaza

În timp ce represaliile furioase ale Israelului pentru atacul Hamas de la sfârșitul săptămânii trecute devastează mari părți din Fâșia Gaza, ucigând sute de palestinieni, nu este irațional să întrebăm de ce 2,3 milioane de civili care trăiesc în mica enclavă nu fug într-un loc mai sigur.

Întrebarea va dobândi o mai mare urgență în zilele următoare, având în vedere probabilitatea ridicată a unei invazii terestre a Forțelor de Apărare Israeliene – ceea ce va însemna zile, săptămâni și chiar luni de bătălii crunte, stradă cu stradă, casă cu casă.

Asediul impus de Israel este conceput, în cuvintele ministrului apărării Yoav Gallant, să lase Gaza „fără electricitate, fără mâncare, fără apă, fără gaz – totul este închis”.

Campania de bombardare care reduce în prezent cartiere întregi din Gaza la moloz vizează ascunzătoarele, centrele de control și depozitele de arme ale Hamas. Dar gruparea teroristă se ascunde în mod deliberat în zone dens populate, folosind numărul mare de palestinieni de acolo ca scuturi umane. Bombele și rachetele nu fac nicio distincție între combatanți și civili.

Niciuna dintre circumstanțele predominante din Gaza nu este normală, și nu doar din cauza războiului actual, relatează Bloomberg. De când Hamas a preluat controlul enclavei în 2006, la câteva luni după ce Israelul și-a retras forțele din fâșie, majoritatea palestinienilor care trăiesc acolo au fost în esență blocați în ceea ce grupurile pentru drepturile omului numesc „cea mai mare închisoare în aer liber din lume”.

Și, totuși, de ce nu pleacă pur și simplu? Primul lucru de luat în considerare este dacă vor. Marea majoritate a oamenilor care trăiesc în Gaza sunt deja refugiați din orașe și sate aflate acum în Israel și în Cisiordania.

Deși există puțin optimism că se vor întoarce la casele lor ancestrale, majoritatea sunt foarte conștienți de faptul că fâșia este singurul loc în care se pot agăța de identitatea lor de palestinieni. Ei se tem că, dacă părăsesc acest ultim petic de patrie, s-ar putea să nu poată – sau să li se permită – să se întoarcă. A deveni refugiat îndepărtat de două ori este o soartă pe care puțini ar saluta-o.

Războiul zdruncină convingerile și schimbă prioritățile, așa că este posibil ca unii locuitori din Gaza să fie acum deschiși să plece pentru a-și salva familiile și pe ei înșiși de la moarte. Unele rapoarte spun că mulți se îndreaptă spre sud, la punctul de trecere Rafah dintre Gaza și Egipt.

Dar această călătorie este periculoasă și poate fi inutilă. Palestinienii riscă mânia Hamas. Grupul terorist a închis granița în trecut și, deși a predat controlul punctului de trecere Autorității Palestiniene în urmă cu cinci ani, oamenii săi înarmați supraveghează intrările și ieșirile – și nu sunt mai presus de execuțiile exemplare pentru a speria populația.

Cei care vor să ajungă la Rafah nu pot fi siguri de nicio recompensă. Autoritățile egiptene și-au închis partea lor de trecere pentru a împiedica palestinienii să evadeze. Deși administrația Biden face presiuni pentru redeschidere,  regimul generalului Abdel-Fattah El-Sisi nu dorește să-și asume responsabilitatea de a găzdui mii de refugiați.

Iordania are deja prea mulți palestinieni (ei reprezintă mai mult de jumătate din populația regatului) și prea mulți refugiați din Siria. Nici Iranul nu vrea să-i găzduiască, deși sponsorizează Hamas. Turcia, care simpatizează cu cauza palestiniană, este, de asemenea, plină de refugiați din alte țări.

Teroriștii Hamas trebuie eliminați,  dar pe civilii palestinieni nu-i vrea nimeni.