Camera Reprezentanților a votat acordarea bugetului Pentagonului, solicitat de Donald Trump : un trilion de dolari, în timp ce Senatul cere 22 de miliarde în plus.
Pentru a justifica această generozitate istorică, atât Trump, cât și Congresul invocă același motiv: pacea prin forță. Pentagonul primește mai mulți bani – chiar și în absența unui război.
În urmă cu patru decenii, cel mai nou portavion din flotă era USS Theodore Roosevelt, notează Responsible Statecraft. A fost un proiect de achiziție remarcabil, finalizat cu 16 luni mai devreme și cu peste 80 de milioane de dolari sub bugetul alocat. Astăzi, cel mai recent portavion, USS Gerald Ford, a depășit bugetul cu miliarde de dolari și a întârziat cu ani de zile.
Cu toată ajustarea pentru inflație, portavioanele din clasa Ford sunt mult mai scumpe decât cele din clasa Nimitz pe care le înlocuiesc, iar costurile ar putea continua să crească.
Din păcate, explozia cheltuielilor și alinierea discutabilă la războiul modern nu sunt specifice doar portavioanelor. O căutare rapidă pe Google pentru F-35, Littoral Combat Ship, Sentinel ICBM sau orice alt număr de proiecte recente spune aceeași poveste. Aproape toate programele de achiziții ale Pentagonului sunt un dezastru, întârziate, depășind bugetul și fiind semnificativ mai scumpe decât armele și platformele pe care le înlocuiesc.
De fiecare dată când cineva încearcă să explice de ce Pentagonul are nevoie de un trilion de dolari, răspunsul inevitabil este rolul tehnologiei avansate în armată. Dar dronele – ieftine și produse în masă – fac legea pe câmpul de luptă, nu avioanele F-35.
Dimensiunea forțelor armate sub Trump este semnificativ mai redusă decât în epoca Reagan. În 1985, existau 2,15 milioane de militari în serviciu activ, plus 1,1 milioane de civili care îi sprijineau. În prezent, aceste cifre sunt cu o treime mai mici.
Lumea nu se mai află în strânsoarea Războiului Rece
Nu există nicio îndoială că o armată în timp de război costă mai mult decât una în timp de pace. În centrul cererilor actuale pentru un buget mai mare se află așa-numita „revenire a competiției marilor puteri”, cu rivalitatea dintre SUA și China în centrul său.
Dacă adăugăm o Rusie agresivă, crizele actuale din Orientul Mijlociu și alte provocări precum Coreea de Nord, susținătorii Pentagonului afirmă că mediul de amenințări este mult mai complex și mai complicat decât acum 40 de ani. Totuși, lumea nu se mai află în strânsoarea Războiului Rece.
În războaiele din Irak și Afganistan, SUA au desfășurat până la 200.000 de militari pe teren. Acum, contribuabilul american se poate întreba de ce Pentagonul are nevoie de mai mulți bani pentru a nu purta războaie decât a avut nevoie pentru a purta două războaie simultan. Și cum ar putea încă 22 de miliarde de dolari să repare un proces de achiziții complet defectuos.