Modelul statelor fără forțe armate nu se compară cu circumstanțele deosebit de dificile cu care se confruntă palestinienii și israelieniiPremierul israelian Benjamin Netanyahu se opune de mult timp conceptului unei soluții cu două state, dar rareori atât de explicit ca în lunile care au trecut de la atacul din 7 octombrie 2023 asupra Israelului de către Hamas și războiul care a urmat în Gaza. Președintele SUA, Joe Biden, insistă însă că există o cale de urmat pentru o Palestină independentă în cooperare cu guvernul lui Netanyahu.
Axios a relatat că oficialii Departamentului de Stat au fost deja însărcinați să analizeze cum ar arăta o Palestină demilitarizată „pe baza altor modele din întreaga lume”.
Se pare că există chiar și sprijin din partea unor actori importanți din lumea araba, potrivit Foreign Policy. „Suntem pregătiți pentru ca acest stat să fie demilitarizat”, a declarat președintele egiptean Abdel Fattah al-Sisi în timpul unei conferințe de presă din noiembrie 2023, în prezența premierilor spaniol și belgian.
Pentru ca această idee să fie un succes, trebuie să se parcurgă un câmp minat de provocări diplomatice. Niciunul dintre statele și teritoriile existente fără forțe armate nu se compară cu circumstanțele deosebit de dificile cu care se confruntă palestinienii și israelienii. Și niciunul nu oferă un model care să poată fi adoptat pur și simplu pentru a rezolva unul dintre cele mai dificil de rezolvat conflicte într-una dintre cele mai agitate regiuni ale lumii.
Aproape 40 de țări și teritorii nu au o armată permanentă și aproape toate sunt relativ mici ca mărime și populație. Multe sunt state insulare, cum ar fi Grenada sau Dominica.
Multe beneficiază de protecție din partea unor state mai mari și bine înarmate, de exemplu Statele Unite, sau din partea NATO pentru unele dintre cele care se află în Europa, precum Liechtenstein.
Cu toate acestea, Liechtenstein și Palestina nu ar putea fi mai diferite. În timp ce națiunea ascunsă între Austria și Elveția este ferită de amenințări externe datorită geografiei și vecinilor la fel de prosperi, teritoriile palestiniene se află față în față cu Israelul, dușmanul lor cel mai mare.
În plus, o Palestina independentă ar trebui să țină cont de un Iran agresiv, care va continua probabil să ajute grupurile armate nestatale – cum ar fi Hezbollah și Houthis – să lanseze rachete asupra Israelului și să pună în pericol stabilitatea oricărui acord.
Costa Rica este adesea aclamată ca un model de dezvoltare în regiunea Americii Latine. Deși există mulți factori care stau la baza acestui succes, cel puțin unul considerat pe scară largă ca fiind demilitarizarea. Spre deosebire de Palestina, însă, niciunul dintre vecinii săi nu încearcă să-i invadeze teritoriul sau să instige la o revoltă armată.
Haiti, pe de altă parte, este un exemplu clasic al modului în care un stat demilitarizat poate fi paralizat pe plan intern de către bandele armate locale.
În cazul în care Hamas nu acceptă să se dezarmeze, iar alte grupuri armate din Gaza nu sunt de acord cu soluția finală, există temeri similare cu privire la continuarea tulburărilor, nu doar între aceste grupuri și Israel, ci și între ele și autoritățile unui stat palestinian independent.
Din perspectiva israeliană, absența pe teren în Gaza ar putea avea ca rezultat un alt atac asemănător celui din octombrie de către insurgenți care nu recunosc dreptul Israelului de a exista.
Eran Lerman, un fost consilier pentru securitate națională al Israelului, a declarat că, în cel mai bun caz, statul ebraic ar accepta o „soluție cu 1,8 state”, cu restricții serioase care i-ar împiedica pe palestinieni să își urmeze propriile politici independente în materie de apărare.
Netanyahu a propus în mod repetat un „stat minus”, care ar include limitări ale suveranității și garanții pentru Israel dincolo de demilitarizare.
Potrivit unui sondaj recent realizat de Centrul palestinian pentru cercetare politică, 72% dintre palestinieni au susținut atacul Hamas din 7 octombrie. Asta dovedește că sprijinul pentru o mișcare armată palestiniană este ridicat.
