Există trei ceasuri separate care ticăie la viteze relative diferite. Două dintre ceasuri aparțin prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu și liderului Hamas Yahya Sinwar; sunt setate pentru întârziere și confuzie. Cel de-al treilea se află pe șemineul din Biroul Oval, notează Foreign Policy. Funcționează rapid, în funcție de cerințele politice urgente. Arată mai mult a cronometru.
Acum – și probabil pentru viitorul apropiat – aceste trei ceasuri nu sunt sincronizate. Iar șansele de a le coordona sunt slabe.
Într-adevăr, pentru Netanyahu și Sinwar, timpul este un aliat. Pentru Joe Biden, timpul este un inamic ce ticăie împotriva unui război Israel-Hamas pe care este disperat să îl încheie și are puține mijloace de a face acest lucru.
Chiar dacă cele două părți reușesc să se angajeze la o versiune a planului cuprinzător prezentat de Biden și Netanyahu, vor putea pune în aplicare doar prima fază.
Negocierile din Orientul Mijlociu tind să aibă două viteze: una lentă și una mai lentă. Iar acestea nu sunt negocieri tradiționale. Nimeni nu garatează respectarea unui acord, oricât de limitat ar fi, iar discuțiile sunt purtate indirect de părți – Statele Unite, Israel, Qatar și Egipt – ale căror obiective nu sunt întotdeauna strict aliniate.
Diplomația pisicii moarte
Realitatea incomodă este că cei doi lideri care iau deciziile reale nu se grăbesc să facă compromisurile dificile necesare pentru a pune capăt războiului. Pentru a complica situația, nu există un Hamas unitar.
Fostul secretar de stat american James Baker, obișnuia să numească acest tip de negociere “diplomația pisicii moarte”, în care scopul era mai puțin de a ajunge la un acord și mai mult de a se asigura că, dacă negocierile eșuează, responsabilitatea – pisica moartă – va fi lăsată la ușa celuilalt.
Sinwar va avea nevoie o combinație de forțe – americane, internaționale, israeliene interne – pentru a exercita presiuni asupra lui Netanyahu să accepte o încetare a focului care să-l lase în viață și să poată pretinde controlul asupra Gaza fără teama de un nou atac israelian.
Dar Biden știe că Netanyahu nu poate încheia războiul fără o victorie majoră. Și nu poate păstra sprijinul miniștrilor săi extremiști recunoscând că Hamas va supraviețui cumva pentru a juca un rol în Gaza postbelică, sau să aprobe revenirea Autorității Palestiniene sau a unui stat palestinian.
Cel mai probabil, va încerca să câștige timp, în speranța că răspunsul Hamas la propunerea de încetare a focului va fi un factor de rupere a înțelegerii.
Fundătură strategică pentru SUA
Netanyahu și Sinwar au creat o fundătură strategică pentru SUA. Chiar dacă Biden reușește să convingă Hamas și Israelul să accepte planul în trei etape, este mai mult decât probabil ca unul sau amândoi să-și încalce angajamentele și să nu treacă dincolo de prima fază – un schimb limitat de ostatici contra prizonieri și o încetare temporară a focului.
Dar niciuna dintre problemele esențiale necesare pentru încheierea războiului nu ar fi rezolvată; nu ar fi creată o structură de guvernare palestiniană capabilă; și nu s-ar impune o arhitectură de securitate care să satisfacă cerințele Israelului, garantând astfel că operațiunile militare israeliene vor continua la un anumit nivel.