Guvernul francez a declarat război companiei X și lui Elon Musk, amenințând direct cu interzicerea platformeiGuvernul francez a declarat război companiei X și lui Elon Musk, amenințând direct cu interzicerea platformei.
Jean-Noël Barrot, ministrul francez de externe, l-a acuzat pe Musk că a permis X să devină o platformă de interferență care subminează „discursul public” european.
Barrot a cerut Comisiei Europene să acționeze cu „cea mai mare fermitate”, s-a plâns în mod repetat Bruxelles-ului și a declarat că „dezbaterea privind platformele publice nu poate fi externalizată către rețele sociale nereglementate controlate de miliardari.”
Dar aici nu este vorba despre interferență sau democrație, ci despre control. Franța intră în panică, notează The Spectator. Pierde războiul informațional și știe asta.
Președintele Macron și guvernul său pot vedea cu groază cearta din Marea Britanie dintre premierul Starmer și Musk. Franța conduce de ani de zile lupta europeană pentru cenzură, construind mecanisme precum Legea Avia împotriva conținutului instigator la ură și promovând Legea serviciilor digitale (DSA), care exportă modelul său obsedat de control la nivelul întregii UE. Acum, se confruntă cu o platformă pe care nu o poate domina.
Cruciada guvernului francez de a controla exprimarea a fost mult timp mascată în limbajul siguranței și al democrației. Legea Avia, introdusă în 2020, a obligat platformele să elimine „conținutul instigator la ură” în termen de 24 de ore sau să se confrunte cu amenzi masive.
Franța a forțat apoi Bruxelles-ul să adopte DSA, care a centralizat aceste norme și le-a extins sfera de aplicare în întreaga Europă. Oricât de nobilă ar părea retorica despre protejarea democrației, în realitate este vorba despre suprimarea disidenței și controlul narațiunilor.
X reprezintă tot ceea ce disprețuiește Parisul
Ciudat, Macron pare să nu aibă nicio problemă cu faptul că o mare parte din mass-media franceză este controlată de miliardari francezi. Fisurile devin și mai clare atunci când ne uităm la avertismentele lui Barrot cu privire la „amenințările de interferență”. Ce interferențe? Singura interferență de care se teme Franța este propria sa incapacitate de a controla ceea ce se spune online.
X reprezintă tot ceea ce disprețuiește Parisul: o masă liberă de narațiuni concurente care nu pot fi ambalate sau suprimate. Cererea lui Barrot pentru „cea mai mare fermitate” din partea Bruxelles-ului este o cerere de ajutor – un semnal că Franța, cândva arhitectul regimului de cenzură din Europa, simte că îi scapă din mână.
Pentru Elon Musk, acesta este doar un alt capitol într-o lungă istorie de lupte împotriva autorităților de reglementare: de la SEC din SUA la un judecător brazilian care i-a cerut să elimine anumite conturi. Este un tipar: magnatul, apropiat acum de Donald Trump – un aliat puternic – se folosește de aceste lupte pentru a galvaniza opinia publică, transformându-se într-un simbol al libertății de exprimare și expunând exagerările adversarilor săi.
Dacă Franța crede că amenințarea X cu o interdicție îl va intimida pe Musk, înseamnă că nu a fost atentă. Musk prosperă pe conflict. Cu cât confruntarea este mai dramatică, cu atât are mai multe beneficii.
