De la începutul războiului din Ucraina, SUA au sancționat unilateral Rusia, ceea ce a adus la noi tensiuni în economia globală.
De la administrația Trump, America urmează o politică externă bazată pe sancțiuni. Administrația Biden se bazează pe sancțiuni și interdicții pentru a promova “democrația întreaga lume”. De fapt, caută să limiteze puterea rivalilor geopolitici: China și Rusia.
Diplomația coercitivă
Dar o analiză mai atentă asupra istoriei sugereză că americanii nu au reușit deseori să-și atingă obiectivele prin măsuri coercitive.
Lindsey A. O’Rourke- profesor de politică internațională la Boston College – a constatat că SUA au încercat să schimbe guvernele în favoarea lor în țări străine de 72 de ori în timpul Războiului Rece. Au reușit de 26 de ori și au eșuat de 40 de ori.
Diplomația coercitivă a SUA a avut, de asemenea, o eficacitate redusă în Orientul Mijlociu după 11 septembrie 2001 și, în cele din urmă, a sporit sentimentul „anti-occidental” în rândul arabilor.
Principalul motiv al slabei eficacități a politicii coercitive a SUA este dublul standard al obiectivului. Chiar dacă americanii promovează democrația și drepturile omului ca politică externă, acestea sunt pe locul al doilea față de securitatea sau interesul național.
În afară de dublul standard, politicile SUA nu reușesc adesea să răspundă cerințelor sudului global. De exemplu, atunci când țările din regiune se străduiesc să avanseze economic și tehnologic pentru un standard de viață mai bun.
Și, în cele din urmă, politicile americane suferă de o mentalitate de tip „One Size Fits All”. SUA își promovează versiunea sa de democrație în diferite zone geografice și culturi, care s-ar putea să nu se potrivească perfect.
Hegemoni alternativi
China și Rusia pot fi numiți „hegemoni alternativi”, deoarece doresc să spargă monopolul existent al SUA. Din ultimul deceniu, aceste două țări își extind sfera de influență în întreaga lume.
În plus, ordinea mondială liberală a creat o interdependență complexă între națiuni. China și Rusia profită de această conjunctură prin creșterea comerțului și a investițiilor în sudul lumii.
Politica SUA subminează potențialul statelor „oscilante”, rolul lor potențial în rivalitatea dintre marile puteri și tradiția lor.America nu se mai poate poziționa ca hegemon global – nu mai este aceptată – dar ar putea să-și schimbe cursul relațiilor internaționale și să plece urechea spre țările care nu doresc neapărat să intre pe orbita Chinei și Rusiei, dar suferă din cauza diplomației coercitive a Washingtonului.