Confruntată cu o alarmă crescândă în legătură cu un pachet masiv de subvenții ecologice din SUA, Ursula von der Leyen a cedat presiunilor din partea mediului de afaceri și a guvernelor și a declarat că UE va egala sprijinul acordat de Washington și va relaxa normele privind nivelul de ajutor pe care îl pot oferi statele membre.
Dar, în realitate, va fi extrem de dificil pentru Bruxelles să ofere ajutor la scara pe care a făcut-o America.
Președintele Comisiei Europene a declarat că încercarea președintelui american Joe Biden de a ecologiza economia cu 369 de miliarde de dolari, în cadrul Legii istorice de reducere a inflației(IRA), ar putea duce la concurență neloială, la închiderea piețelor și la fragmentarea lanțurilor de aprovizionare.
Discursul marchează o schimbare semnificativă în răspunsul UE la IRA, recunoscând că o abordare mai devreme, mai diplomatică, nu avea șanse să determine SUA să schimbe cursul.
Ce șanse are o reacție europeană? Pachetul IRA implică o combinație de subvenții și credite fiscale. Dar oferirea de credite pentru întreaga UE nu este o idee de început – responsabilitatea pentru politica fiscală revine statelor membre.
Mai mult, normele Organizației Mondiale a Comerțului interzic subvențiile care sunt disponibile doar pentru producătorii interni – cum ar fi creditul fiscal de 7.500 de dolari pentru consumatori pe care IRA îl oferă pentru mașinile fabricate în America de Nord.
În timp ce administrația Biden a fost dispusă să nu țină cont de regulile globale privind comerțul, mulți dintre factorii de decizie politică din UE ar fi foarte reticenți în a le încălca.
Marie-Sophie Dibling, partener al firmei de avocatură King & Spalding din Bruxelles, a declarat pentru Financial Times că subvențiile ecologice ale UE ar trebui extinse la bunurile importate, în caz contrar urmând să fie contestate.
De asemenea, Bruxelles-ul încearcă să mențină condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din statele membre, împiedicând guvernele cu buzunare mari să ofere companiilor lor un avantaj incorect.
UE nu va dori să submineze acest principiu al ajutorului de stat. Dar asta nu înseamnă că regulile nu pot fi ajustate.
Margrethe Vestager, comisarul european pentru concurență, a declarat luna aceasta că are în vedere crearea unui „cadru temporar de criză și de tranziție” pentru a face ca investițiile în tehnologiile ecologice să fie la fel de atractive în Europa ca în SUA.
Dar multe state membre au finanțe publice tensionate, ceea ce limitează capacitatea lor de a injecta bani publici în industrii cruciale.
Mai complicat, actori politici importanți nu sunt convinși de această idee. Valdis Dombrovskis, vicepreședintele UE pentru economie, a precizat vineri: „Cursele de subvenții tind să fie costisitoare și ineficiente”.
Comisarul pentru piața internă Thierry Breton a sugerat un fond de suveranitate de 350 de miliarde de euro – o sumă egală cu aproximativ 2% din produsul intern brut al UE, care ar fi finanțat parțial prin împrumuturi comune.
Însă noile împrumuturi sunt extrem de divizibile între statele membre. Planul de redresare Covid-19, în valoare de 800 de miliarde de euro, denumit NextGeneration, a fost convenit în 2020, în pofida celei mai grave crize economice de până acum din UE și cu înțelegerea explicită că este vorba de o măsură unică.
