Victor Ponta intră din nou în cursa prezidențială, dar o face cu un trecut politic care ridică o întrebare simplă: cum mai poate cere încredere, după ce a trădat în mod repetat această încredere?
Prima trădare gravă a încrederii a avut loc în 2009, când Ponta era purtătorul de cuvânt al campaniei prezidențiale a lui Mircea Geoană. Deși omul de imagine al candidatului PSD de la acea vreme, Ponta a declarat după alegeri că a votat de fapt cu Crin Antonescu. Așadar, în loc să-și sprijine colegul și președintele PSD într-o luptă extrem de strânsă, a ales să-l submineze chiar din interior.
În 2017, trădarea s-a repetat, dar pe un alt subiect. După ce PSD i-a oferit un nou fotoliu în Parlament pe patru ani de zile, Ponta a întors spatele partidului și și-a creat apoi propria formațiune politică – Pro România. A profitat de încrederea electoratului PSD doar pentru a-și construi o nouă platformă personală.
Trei ani mai târziu, în 2020, Ponta a refuzat să o susțină pe Gabriela Firea în cursa pentru un nou mandat la Primăria Capitalei. Lipsa lui de implicare a contat, PSD a pierdut alegerile în Capitală, iar Nicușor Dan a ajuns primar general. Din nou, electoratul social-democrat a fost trădat de Ponta.
Ultima lovitură a venit în urmă cu câteva luni. Sprijinit din nou de PSD pentru un mandat de deputat în Parlamentul României, Ponta a trădat iar PSD pentru a candida la președinție pe cont propriu, împotriva deciziei partidului, care îl susține pe Crin Antonescu.
În fiecare etapă esențială, Victor Ponta a fost pe fază când era vorba de primit funcții – și a plecat când era vorba de loialitate față de PSD. Cu un asemenea istoric, promisiunile lui din campanie sună fals. Încrederea, trădată de atâtea ori, nu se mai recâștigă la TV sau pe internet.