Poate că amânarea actualizării datelor rezervelor globale de combustibili fosili are motive economice, geopolitice și care țin de strategiile marilor companii energeticeLuna iunie înseamnă publicarea anuală a Analizei statistice privind energia mondială. Cu toate acestea, un set de date, care obișnuia să fie vital pentru industria energetică, nu a mai fost actualizat din 2020 și nici nu pare să fie – rezervele de petrol, gaze și cărbune.
În 2020, BP a raportat că lumea avea 1 732 de miliarde de barili de petrol, 6 642 de trilioane de metri cubi de gaze naturale și 1 074 de miliarde de tone de cărbune.
Pe baza ratelor de producție de la acea dată, echivala cu 54 de ani de petrol, 49 de ani de gaz și 139 de ani de cărbune.
Scăzând extracția ulterioară și presupunând că nu se adaugă nimic, acum ar trebui să existe 1 630 miliarde de barili, 6 213 trilioane de metri cubi și, respectiv, 1 048 miliarde de tone, scrie în The National directorul executiv al Qamar Energy, Robin Mills.
În realitate, de atunci s-au făcut descoperiri majore în țări precum Guyana și Namibia, precum și în Emiratele Arabe Unite.
Câteva dintre megafuziunile de la începutul anilor 2000, cum ar fi Exxon și Mobil și BP, Amoco și Arco, au fost încurajate de necesitatea de a reface rezervele.
Companiile trebuie în continuare să își raporteze propriile rezerve din motive de reglementare. Consultanții comerciali, agențiile guvernamentale, cum ar fi Energy Information Administration din SUA, și Oil and Gas Journal își publică propriile cifre, care variază.
Venezuela, de exemplu, pretinde că deține cele mai mari rezerve din lume, dar cea mai mare parte a acestora este reprezentată de țițeiul din centura Orinoco – o mare parte din care nu poate fi comercializată, nu poate fi extrasă deloc sau este puțin probabil să fie dezvoltată din cauza dificultăților economice ale țării.
Apariția petrolului și gazelor de șist a schimbat paradigma. Resursele de șist nu se găsesc în acumulări precum câmpurile tradiționale, ci se întind pe suprafețe uriașe.
Limitările în ceea ce privește extragerea lor sunt legate de calitatea rocii, de intensitatea cu care companiile forează și dacă prețurile la petrol și gaze sunt suficient de ridicate pentru a acoperi costurile – nu de cantitatea teoretică pe care o conține șistul.
Lecțiile crizei energetice nu au fost învățate
În schimb, se vorbește despre momentul în care se va ajunge la vârful cererii de petrol, gaze naturale și cărbune înainte de 2030. Utilizarea mai frecventă a vehiculelor electrice ar duce la scăderea inexorabilă a consumului global. Aici se intră deja în politică climatică. Și asta pare că face Mills.
Cărbunele este și mai expus, susține el. Dar oare poate fi înlocuit cu ușurință de gaz, surse regenerabile sau energie nucleară? În niciun caz la nivel global. Lecțiile crizei energetice nu au fost învățate
“Constrângerea în ceea ce privește utilizarea combustibililor fosili nu este cantitatea pe care o putem găsi, ci cantitatea pe care o putem tolera pentru a avea o climă suportabilă”, adaugă Mills. Să nu știe autorul cărții “The Myth of the Oil Crisis” că impactul petrolului, gazului și cărbunelui se măsoară în cerere și ofertă? Puțin probabil.
Poate că amânarea actualizării datelor rezervelor globale de combustibili fosili are motive economice, geopolitice și care țin de strategiile marilor companii energetice. Dar nu înseamnă că astfel de informații strategice trebuie speculate de fanii politicilor ecologiste.
