Să lămurim lucrurile de la început. Viorica Dăncilă nu a fost președintele României ca să i se dea atâta importanță. Nici nu ar fi avut cum, nefiind agreată de nimeni dincolo de granițe. Iar în țară, românii isteți s-au prins din timp că este o altă păcăleală ca la piață, aidoma etichetei de la rodii, pe care scrie „produs românesc din Grecia”. Viorica Dăncilă a fost premierul de un an și zece luni al unei țări europene care nu contează la masa bogaților. Și a mai fost, șase luni, președintele unui partid care și-a pierdut busola, scaunele de la Palatul Victoria și, ulterior, poziția din Parlament.
Războinica Dăncilă are însă polițe de plătit. Vrea să scoată la iveală socoteli murdare și trădări din partidul care nici acum nu știe prea bine de ce a ajuns ea președinte. Vrea să pună pe tapet cum unul a mințit-o, altul i-a înșelat așteptările și cum a fost amenințată cu distrugerea. Să o distrugi pe Viorica Dăncilă? Mi se pare nedrept. S-a distrus singură din clipa în care a crezut că Liviu Dragnea ar fi înscris-o pe merit pe lista de europarlamentari. Pe merit, precizez.
Mai jos de jumătate
Fostul premier a uitat, pesemne, că locul ei între europarlamentarii români a apărut nu ca urmare a unor succese deosebite, a inteligenței, a spiritului întreprinzător și a cunoașterii depline a politicii europene. Poate într-o altă viață. În asta de acum a fost rezultatul retragerii lui Titus Corlățean și Cătălin Nichifor în favoarea mandatului de parlamentari naționali. Mediocră în ceea ce privește contribuția României la politica europeană.
Dintre cei 32 de parlamentari români de la vremea respectivă, Dăncilă se afla pe locul 14. E mult? E puțin? E cât locul 14 și asta spune multe. Era perfectă, dar mai jos de jumătate, altfel spus. Viorica Dăncilă spune că Paul Stănescu a amenințat-u cu distrugerea, de parcă ar mai interesa pe cineva epopeea ei în cel mai mare partid din România. A amenințat-o când ei i-a dat inima ghes de a participa la alegerile prezidențiale. Să stabilim un adevăr, totuși. Dăncilă era distrusă din clipa în care și-a imaginat că poate ajunge președinte. Era distrusă din momentul în care nu a adulmecat suficient aroma curvăsăriei politice. Despre asta nu rupe tăcerea?
Toată lumea trădează
Claudiu Manda trădător. Îi cerea să renunțe la conducerea partidului. Marcel Ciolacu trădător. Juca la două capete. Va trăda din nou, spune Dăncilă. Eroare, Ciolacu a trădat demult. Și când te gândești că i-a făcut și un ceai de fructe. Iar ăsta, Ciolacu, a dat cu trădarea în ea. Rușinos, nu? Paul Stănescu trădător.
Până și Anca Alexandrescu era trădătoare. Îi dădea discursurile cu numai câteva minute înainte și nu apuca să se familiarizeze cu ele. Te pomenești că de aia, când n-a mai avut foaia sub ochi, a confundat Podgorica, în timpul vizitei în Muntenegru, cu Pristina, capitala statului kosovar, nerecunoscut de România. Multe dintre discursuri, pretinde Vorica Dăncilă, nu erau ce trebuie. Dar nici nu rupe tăcerea arătând ce ar fi trebuit să fie. Ce tăcere rupe Dăncilă? Rupe pe dracu’!
Viorica, subiect expirat și fără miză
Gașca de trădători a luat în stăpânire partidul, spune Viorica Dăncilă. Dar asta nu este o noutate, căci în PSD, ca și în celelalte partide, fiecare trădează pe cine poate, după cum îi vine bine la mână. L-a sprijinit pe Marcel Ciolacu la șefia Camerei Deputaților. Iar acesta imediat a început ofensiva împotriva ei. De ce se aștepta la altceva din moment ce avea o altă foaie de parcurs decât ea? Să fi fost vina lui Ciolacu? Nu cred, mai degrabă a ei că n-a știut în ce cloacă intră. Apetitul pentru trădare tot ea l-a deschis. Era 27 mai 2018, ziua în care Liviu Dragnea a fost condamnat și trimis la pușcărie.
Declarația ei, că nu comentează cele întâmplate, a aprins fitilul. A ignorat complet că cel puțin jumătate din greii partidul erau legați de Dragnea prin fire nevăzute, prin avantaje, prin funcții, combinații și cumetrii politice. A cerut tuturor să nu comenteze și asta i-a grăbit sfârșitul. A instituit regula „cuvântul sun eu”, instaurând muțenia de partid. De ce n-a venit cu „partea ei de adevăr” când lucrurile erau în toi? Dacă ar fi rămas premier sau, prin reducere la absurd, ar fi ajuns președintele României, Viorica Dăncilă ar fi fost mută. Mai mută decât Iohannis. Acum, vrea însă să rupă tăcerea cu dezvăluiri despre un subiect expirat, care nu mai interesează pe nimeni. Rupe pe dracu’!