„Economia României are, datorită activității bune a Guvernului pe care îl conduc, cea mai rapidă revenire după o criză economică din ultima sută de ani”, se bagă premierul în seamă. Și asta așa, de pe scaunul de prim-ministru, dar dacă ar fi fost președinte?
„O economie în care cresc investițiile și salariile este o economie în care crește numărul locurilor de muncă. INS a anunțat că rata șomajului în luna mai a ajuns la 5.5% și la cel mai mic număr de persoane în șomaj din martie 2020.” Sunt vorbe culese de pe pagina personală a lui Florin Cîțu. În pătrățica lui, fiecare poate scrie ce-i trece prin cap. Cine să-l contreze? Și dacă îi spune că minte, șterge comentariul. Dacă îl întrebi pe Florin Cîțu ce investiții s-au făcut cred că nici să le deseneze nu este în stare. Ceea ce trebuie să rămână în mintea naivului este că s-au făcut. Nu are importanță ce, dar s-au făcut. Cresc salariile? Care? Cu cât au crescut, cu 2 lei pe zi? Dacă socotești, atât iese. Avem cel mai mic număr de șomeri. Cîțu spune că așa zice Institutul Național de Statistică. Iar când te uiți în scripte, vezi că nu e adevărat. Avem cel mai mare procent de cetățeni fără locuri de muncă.
Cetățeanul Cîțu are o gravă suferință. Minte. Minte cu aceeași ușurință cu care spunea că PNL este cel mai mare partid din România. De luni bune am rupt Europa cu recordurile noastre. Și tot de luni bune a ducem tot mai rău. Cîțu minte ca la vaccinare. Avem cea mai mare rată, când, de fapt, suntem pe penultimul loc. Atingem cota de 5 milioane de vaccinați până la sfârșitul lui mai. Am intrat în iulie și suntem la fel de departe. Dacă era Cîțu președinte, ca în bancurile cu Barna, economia României era atât de sus încât abia i-am fi zărit șnurul din fund, ca la desuurile tanga. Dacă era Cîțu președinte, șomerii ar fi dispărut din DEX. Dacă era Cîțu președinte, România ar fi acordat ajutoare nerambursabile Franței, Germaniei și altor țări lăudăroase. Ar fi avut Autostrada-dus Cîțu 1 și Cîțu 2 la întoarcere. Ar fi crescut găina cât struțul și porcul cât rinocerul. Românii ar fi fost atât de fericiți încât ar fi cântat Ciocârlia pocnind din degete ca la Călușarii și ar fi mutat Marea Neagră pe țărmul Mediteranei. Iar Merkel și alți potentați ai zilei ar fi venit la Cîțu să ia lumină. Bine că n-am ajuns aici.