Donald Trump a refuzat să excludă folosirea forței pentru a achiziționa Groenlanda sau Canalul Panama.
Simplul gând că America ar șantaja sau ar intra în război cu un aliat apropiat al NATO, Danemarca, pentru a-i modifica ilegal frontierele suverane pare ridicol. Dar amenințările par, de asemenea, familiare.
Pe măsură ce președintele ales și unii dintre membrii echipei sale se încălzesc pentru Casa Albă, ei vorbesc și se comportă din ce în ce mai mult ca Rusia lui Vladimir Putin, relatează Bloomberg. Și dacă acesta este într-adevăr modul în care Trump intenționează să conducă în al doilea și ultimul său mandat? La urma urmei, el și-a exprimat admirația pentru Putin în mai multe ocazii și încearcă deja să organizeze un summit bilateral. Kremlinul spune că este dispus.
Trump a vorbit despre posibilitatea ca nu doar Groenlanda și Canalul Panama să facă parte din SUA, ci și Canada. A mai vorbit și despre redenumirea Golfului Mexic în Golful Americii.
În același timp, Elon Musk, actualul acolit al lui Trump și viitor membru al echipei administrative, s-a angajat mai deschis în încercarea de a submina – și, potrivit Financial Times, de a destitui – un lider străin, premierul britanic Keir Starmer, decât orice fermă de troli rusească.
Putinismul are caracteristici definitorii. Prima este un dispreț profund pentru constrângerile democratice, fapte și liberalismul social, în favoarea oligarhiei personale și a manipulării. Rezultatul este o politică rusă în care Putin distribuie puterea, adevărul și bogăția ca și cum acestea ar fi patrimoniul său personal. Loialitatea este criteriul numărul unu pentru a fi favorizat, iar banii și frica sunt cele două părți ale adezivului care ține sistemul unit.
A doua caracteristică este o mentalitate de tip mafiot, în care toate relațiile sunt abordate drept chestiuni de loialitate sau de proprietate – fie în interiorul Rusiei, fie cu alte țări. Prietenie și încredere pot fi cuvintele folosite de Putin pentru a descrie aceste legături, dar ele sunt invariabil fie tranzacționale, fie coercitive.
Ingredientul final este convingerea că, după o scurtă diversiune de 30-40 de ani, lumea revine la ordinea sa naturală darwinistă. Aici, marile puteri domină regiunile din jurul lor ca sfere de influență sau, preferabil, ca posesiuni. Vecinii mai slabi se supun sau sunt pedepsiți.
Perspective comune
Trump și Putin sunt personalități diferite, provenind din medii ireconoscibil de disparate. Totuși, seamănă unul cu altul, iar perspectivele lor au multe în comun.
Trump disprețuiește constrângerile democratice, atât de mult încât în 2020 a încercat să anuleze rezultatul alegerilor pentru a rămâne la putere. La fel ca Putin, este un naționalist, care vede în instituțiile multilaterale – din SUA, Europa sau din alte părți – dușmanul.
Mai presus de toate, Trump pare să împărtășească punctul de vedere al lui Putin conform căruia ordinea internațională condusă de SUA a murit.
Pe măsură ce se construiește una nouă, depinde de fiecare mare putere să se impună în „străinătatea apropiată”, pentru a utiliza termenul rusesc, așa cum poate.
Pentru Putin, a însemnat să ceară și, dacă este necesar, să impună supunerea unor state precum Armenia, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina.
Pentru Trump, pare să însemne – pentru moment – constrângerea Canadei, Groenlandei, Mexicului și Panama.