Câștigurile electorale recente ale extremei drepte în Franța, Germania, Italia, Olanda și din alte părți ale Europei au provocat consternare în rândurile progresiștilor și centriștilor. Aceștia văd în mod greșit extrema dreaptă ca pe un fel de forță străină, inerent „antieuropeană”.
În realitate, extrema dreaptă și UE sunt mult mai compatibile decât ar dori mulți să creadă. Extrema dreaptă a fost mult timp înțeleasă în primul rând – chiar exclusiv – ca naționalistă. Dar acest argument simplifică gândirea extremei drepte, subliniază Foreign Affairs. Pe lângă faptul că este naționalistă, este și civilizaționalistă – vorbește în numele unei civilizații europene pe care o consideră amenințată de imigranți.
Și naționaliști, și europeni
Membrii extremei drepte se consideră deopotrivă naționaliști și europeni. Nu se opun automat ideii de unitate europeană, dar tind să fie sceptici cu privire la continuarea integrării și preferă ceea ce ei numesc o Europă a statelor suverane. La urma urmei, aceasta a fost și viziunea președintelui francez Charles de Gaulle.
„Dacă crezi că ești cetățean al lumii, ești cetățean al nimănui”
Mulți oameni din Europa își imaginează că, atunci când aleg să se considere mai degrabă europeni decât francezi, germani, italieni și așa mai departe, ei spun de fapt că sunt cetățeni ai lumii. Premierul britanic Theresa May a caricaturizat UE ca fiind un proiect cosmopolit atunci când, în timp ce apăra Brexit-ul în 2016, a declarat: „Dacă crezi că ești cetățean al lumii, ești cetățean al nimănui”.
Și puțini înțeleg că Uniunea Europeană a fost întotdeauna un proiect analog naționalismului mai degrabă decât opusul său – numiți-l regionalism.
Există o versiune americană specială a tendinței de a idealiza UE drept un model de multilateralism care este antiteza a tot ceea ce reprezintă Trump. Cu toate acestea, UE este deja mult mai trumpiană decât își dau seama mulți americani, în special în ceea ce privește abordarea sa față de imigrație: și ea folosește un zid.
Frontiera sudică a UE este mult mai mortală decât frontiera sudică a Statelor Unite. Din 2014, peste 30 000 de persoane au murit încercând să traverseze Marea Mediterană – de peste cinci ori mai multe decât numărul persoanelor care au murit traversând deșertul Sonoran sau Rio Grande în aceeași perioadă.
Extrema dreaptă a devenit mai dispusă să acționeze în cadrul UE, în loc să încerce pur și simplu să o contracareze. Fabrice Leggeri – directorul agenției Frontex din 2015 până în 2022 – a candidat pentru Rassemblement National la recentele alegeri europene și este acum membru al Parlamentului European.
Faptul că principala agenție UE pentru migrație a fost condusă în ultimul deceniu de un susținător al Marinei Le Pen este o bună ilustrare a modului în care, în loc să amenințe UE din exterior, extrema dreaptă a modelat-o de ceva timp din interior.