O nouă eră de reînarmare globală se apropie, ceea ce va însemna costuri uriașe și decizii dificile pentru guvernele occidentale, care se confruntă deja cu finanțe publice șubrede.
În ciuda faptului că anul trecut cheltuielile mondiale pentru apărare au atins un nivel record de 2 200 de miliarde de dolari, națiunile Uniunii Europene abia au început să se gândească la ceea ce va necesita securitatea secolului XXI, în condițiile în care o Rusie agresivă se agită la granițele lor estice, un Orient Mijlociu volatil și expansiunea armatei chineze care atrage atenția Washingtonului spre Pacific.
4% din PIB pentru apărare?
Liderii politici s-au felicitat pentru progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivelor NATO, conform cărora membrii trebuie să aloce 2% din produsul lor intern brut pentru apărare. Dar experții care se ocupă de securitate spun că bugetele militare ar putea fi nevoite să depășească cheltuielile din timpul Războiului Rece, care au ajuns până la 4%, pentru a îndeplini planurile alianței.
Dacă SUA și aliații din Grupul celor Șapte (G7) ar ajunge la astfel de niveluri, ar echivala cu angajamente suplimentare de peste 10 trilioane de dolari în următorul deceniu, potrivit calculelor efectuate de Bloomberg Economics.
Două amenințări simultane
“Dividendul păcii” de după Războiul Rece se apropie de sfârșit”, a declarat Jennifer Welch, analist șef al BE în domeniul geoeconomiei. “Acest lucru va avea un efect transformator asupra companiilor de apărare, asupra finanțelor publice și asupra piețelor financiare”.
Realitatea brutală pentru americani și aliații lor este că progresele Rusiei pe frontul din Ucraina înseamnă că trebuie să își sporească drastic apărarea în Europa de Est, în același timp în care contrabalansează o Chină ce își intensifică cooperarea cu Moscova.
Președintele chinez Xi Jinping a fost clar cu privire la ambiția sa de a aduce Taiwanul sub controlul Beijingului, prin forță dacă este necesar, și a promovat din ce în ce mai mult pretențiile teritoriale ale Chinei în alte zone din regiunea Asia-Pacific.
Aceste două amenințări simultane îi împing pe liderii occidentali – și pe alegătorii lor – să se confrunte cu problemele legate de impozite, ajutoare sociale și împrumuturi guvernamentale, care s-au acumulat de ani de zile.
Noua paradigmă fiscală pentru NATO
Ca urmare, povara tot mai mare a pregătirii pentru război va crea o nouă paradigmă fiscală pentru majoritatea membrilor NATO.
Numai respectarea minimului de 2% pentru cheltuielile militare ar bloca o mare parte din consolidarea datoriei post-pandemică a UE. Atingerea nivelului de 4% ar împinge țările europene să facă alegeri dureroase între niveluri și mai mari de împrumut, reduceri semnificative în alte părți ale bugetului sau majorări de taxe.
Chiar și SUA, care alocă deja 3,3% din PIB-ul său anual pentru apărare, ar vedea împrumuturile crescând la 131% de la 99% în următorii ani, dacă și-ar mări bugetul militar la 4%.
Implicațiile ar putea apărea atunci când FMI va publica săptămâna viitoare, cu ocazia reuniunilor sale de primăvară, previziunile actualizate privind datoria.
Oficialii au cerut deja țărilor să înceapă să își refacă treptat amortizoarele fiscale, în contextul în care creșterea economică va fi probabil mai slabă în următoarea jumătate de deceniu decât înainte de pandemia Covid-19.
Modul în care un Occident remilitarizat poate împăca astfel de angajamente – cu venituri fiscale limitate și cu nevoi tot mai mari în materie de asistență socială și de sănătate – devine deja o problemă majoră.