A devenit substantiv comun. Un cumpănaș, doi cumpănași. O mahala, două mahalale. A devenit subiect de scandal mai repede decât a crezut. Și încă ce scandal.
Voia să fie președinte. N-a strâns decât 141.000 de voturi. Mult, foarte mult ținând cont de prestație. Foarte mult dacă luăm în calcul stilul lui cu chiote și grimase furibunde. A făcut pe justițiarul în cazul răpirii Alexandrei Măceșanu. Poate chiar o fi fost, dar nu mi-am dat eu seama. Eram în localitate sau mă uitam pe geam? Adevărul este că era greu să-ți dai seama ce voia când visa să fie președintele României. Trei zbierete, scrâșnet de măsele, amenințări că face și drege, că rupe capete de procurori, de polițiști, de proxeneți și de ce mai nimerea el. Episodul cu răpirea e în curs de judecată, iar ăia și-au păstrat capul pe umeri. I-a durut fix lângă Codul penal de spectacolul cumpănașului.
Am crezut că s-a exilat pe o insulă pustie, unde să mediteze la cât de șmecher se crede. Dar cetățeanul s-a ridicat la viață precum Lazăr cu patul. Am urmărit câteva dialoguri între el și niște puștoaice. Delir! Ăsta de voia să fie președintele României avea un apetit pentru nesimțire de m-a lăsat mască. Și eu care credeam că la obrăznicii nu mă întrece nimeni. Sex în trei, cu nevasta scoasă la mezat, declarații de dragoste, mă iertați, jegoase rău, pretenții de sultan la harem și alte măgării ieftine. N-am pus nimic de la mine, am reprodus sumar ce am văzut la televizor. Bineînțeles că toată lumea exagerează, bineînțeles că nu-și aduce aminte de conversațiile astea, bineînțeles că el este mai curat decât credem noi. Persuasiv, cumpănașul tăia orice acuzație. Nu știu de ce o făcea, nu-l luase nimeni la pietre. Încă. Probabil mai încolo. Doar i se sugera să meargă la un control de unde s-ar fi putut alege cu certificatul de „vesel”. Mult prea vesel, exagerat de vesel, ceea ce l-ar scăpa de necazuri penale.
Aud că procurorii au început urmărirea penală împotriva lui. Hărțuire pe bază de libido scăpat din hățuri, probabil. Substantivule comun, caută totuși să nu ajungi la „pension”, cum i se spune. Băieții de acolo sunt lipsiți de maniere elegante. Îți iau hățurile din mână și mai departe nu îți spun. După care n-ai decât să faci pe justițiabilul, pe președintele, pe îndrăgostitul de minore și ce mai vrei tu. Treaba ta pe unde o iei. De viață e vorba, evident.
