Atacul lansat de Hamas asupra Israelului la 7 octombrie a prins Uniunea Europeană pe picior greșit. Divizați, liderii europeni nu au găsit un răspuns comun la această criză.
Dimpotrivă, Statele Unite și-au declarat imediat sprijinul pentru israelieni, însuși Joe Biden merge în Israel – un gest de solidaritate, ajutor și un turneu de forță al diplomației americane în regiune.
Dacă poziția SUA este neclintită, ce face Uniunea Europeană? Mai nimic, pentru că blocul comunitar și-a pierdut influența geopolitică. Nu mai are forță militară, hard-power și politică externă coerentă. Birocrații de la Bruxelles și temătorii șefi de state nu au niciun cuvânt de spus în privința conflictului din Orientul Mijlociu dintr-un motiv evident: nu sunt luați în seamă de nimeni.
Dar liderii europeni se dau campionii apărători ai democrației. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a acuzat Rusia de comiterea unor „crime de război” în Ucraina.
Dar a existat o ezitare în proclamarea acelorași principii față de Hamas. În schimb, Israelul este criticat pentru iminenta invazie în Fâșia Gaza. Demonstrațiile pro-Hamas în vestul Europei nu par să declanșeze nicio alarmă.
Diferențele afișate la cele mai înalte niveluri ale UE reflectă diviziunile de lungă durată dintre țările europene și în interiorul acestora cu privire la conflictul israeliano-palestinian. Partidele de stânga dură din Franța și Spania au refuzat să califice acțiunile Hamas drept „teroriste” și au criticat în principal răspunsul Israelului.
Mesajul european este diluat, la fel ca poziția Europei în Orientul Mijlociu și în Sudul Global, unde este adesea acuzată de standarde duble. Rusia și China încearcă deja să exploateze situația pe seama Occidentului.
UE – cel mai mare partener comercial al Israelului – nu reușește să contribuie la procesul de pacificare în Orientul Mijlociu.
Nu caută o diplomație europeană mai eficientă într-o lume în care multilateralismul este din ce în ce mai mult dat la o parte de competiția între marile puteri, ceea ce duce la mai multe conflicte armate și războaie comerciale decât la căutarea unor soluții negociate și la respectarea unor reguli comune.
Dacă europenii și-ar putea depăși divergențele și disputele instituționale, ar avea mai multe șanse de a convinge Israelul, după ce va decima forțele militare ale Hamas, să redeschidă discuțiile privind o soluție cu două state cu o nouă generație de lideri palestinieni. Dar UE pare că se condamnă la irelevanță pe scena geopolitică.