Cum un război de neimaginat ar putea aduce singura pace imaginabilă

De ani de zile, viziunea unui stat israelian și a unui stat palestinian care să existe unul lângă celălalt în pace și securitate a fost ridiculizată ca fiind lipsită de speranță și naivă – sau, mai rău, drept o iluzie periculoasă. Dar se pare că rapoartele privind moartea soluției celor două state au fost mult exagerate.

În urma atacului monstruos pe care Hamas l-a lansat asupra Israelului la 7 octombrie și a războiului crunt pe care Israelul l-a purtat în Fâșia Gaza de atunci, soluția presupuselor două state a fost resuscitată.

Președintele SUA, Joe Biden, și principalii săi oficiali de securitate națională și-au reafirmat în mod repetat și public convingerea că aceasta reprezintă singura modalitate de a crea o pace durabilă între israelieni, palestinieni și țările arabe din Orientul Mijlociu.

Iar Statele Unite nu sunt deloc singure: apelul pentru o revenire la paradigma celor două state a fost reluat de lideri din întreaga lume arabă, de țările UE, de puteri mijlocii precum Australia și Canada și chiar de principalul rival al Washingtonului, China.

Motivul pentru această renaștere nu este complicat, potrivit Foreign Affairs. La urma urmei, există doar câteva alternative posibile la soluția celor două state. Există soluția Hamas, care constă în distrugerea Israelului. Există soluția extremei drepte israeliene care constă în anexarea Cisiordaniei de către Israel, desființarea Autorității Palestiniene (AP) și deportarea palestinienilor în alte țări.

Există abordarea de „gestionare a conflictului” urmărită în ultimul deceniu de către prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, care a urmărit menținerea status quo-ului pe termen nelimitat – iar lumea a văzut cum a funcționat.

Și mai există ideea unui stat binațional în care evreii ar deveni minoritari. Niciuna dintre aceste alternative nu ar rezolva conflictul – cel puțin nu fără a provoca calamități și mai mari. Și astfel, dacă se dorește rezolvarea pașnică, soluția celor două state este singura idee rămasă în picioare.

Dar lipsa de leadership, de încredere și de interes de ambele părți – și eșecul repetat al eforturilor americane de a schimba aceste realități – au făcut imposibilă conceperea unei căi credibile. Iar a face acest lucru acum a devenit și mai dificil. Israelienii și palestinienii sunt mai furioși și mai temători decât oricând de la izbucnirea celei de-a doua Intifade din octombrie 2000.

Între timp, într-o epocă de competiție între marile puteri în străinătate și de polarizare politică la nivel intern, și după decenii de intervenții diplomatice și militare eșuate în Orientul Mijlociu, Washingtonul se bucură de mult mai puțină influență și credibilitate în regiune decât în anii 1990, când, după prăbușirea Uniunii Sovietice și evacuarea armatei dictatorului irakian Saddam Hussein din Kuweit, Statele Unite au dat startul procesului care a dus în cele din urmă la acordurile de la Oslo.

Cu toate acestea, ca urmare a războiului din Gaza, administrația Biden are  o nevoie mai mare de un proces credibil care să poată duce în cele din urmă la un acord și de o pârghie mai puternică pentru a transforma resurecția soluției celor două state dintr-un subiect de discuție într-o realitate.

Biden va trebui să joace un rol activ în modelarea deciziilor unui aliat israelian reticent, ale unui partener palestinian ineficient și ale unei comunități internaționale nerăbdătoare.

Și pentru că ceea ce va promova el este o abordare progresivă care ar obține pacea doar pe o perioadă, soluția celor două state trebuie să fie consacrată acum ca obiectiv final într-o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU sponsorizată de SUA.

Adesea, războaiele nu se termină până când ambele părți se conving că le este mai bine să coexiste cu dușmanii decât să continue un efort inutil de a-i distruge. Israelienii și palestinienii sunt foarte departe de acest punct. Dar poate că, după ce luptele din Gaza se vor încheia și pasiunile se vor calma, vor începe să se gândească din nou la cum să ajungă acolo.

În cele din urmă, părțile implicate în conflict și restul lumii ar putea ajunge să vadă că decenii de distrugere, negare și înșelăciune nu au ucis soluția celor două state, ci doar au făcut-o mai puternică.