Tras pe sfoară de șmecherii din Occident, Klaus Iohannis ar putea căuta să se răzbune stricând toate înțelegerile politice făcute la București. Despre șefia NATO nimeni nu mai scoate un cuvânt după ce a devenit clar cine este preferatul. Cum nici legat de vreo funcție importantă pe la Bruxelles nu sunt noutăți, presa aservită Palatului Cotroceni a născocit altceva, are legătură cu ONU, dar nici ei nu știu prea bine, încă o mai pe hartă.
Scriam în primăvară că Iohannis are o imagine proastă în Vest, acolo unde este arhicunoscut apetitul său pentru plimbări pe bani publici, cu avioane de lux, totul ascuns (crede el) în spatele pretextului „vizită oficială”.
„Gâsca” de la Cotroceni, jumulită de Viktor Orban
Când un asemenea personaj își exprimă public dorința de a fi luat în seamă pentru funcția de secretar general al NATO se aprind beculețele. Unii își freacă ochii, căci nu le vine a crede (nimeni nu a mai îndrăznit vreodată, până la Iohannis, să se autopropună la șefia NATO!). Alții, mai descurcăreți, au văzut o oportunitate și au profitat de ea. Este cazul Ungariei, de exemplu, ca și al Slovaciei, Estoniei, așijderea.
Diferența între Klaus Iohannis și Viktor Orban este următoarea: primul a sesizat că este o pâine de mâncat în 2024 și a crezut că poate obține un folos personal din conjunctura asta (cel mai dificil și „aprins” an electoral). Celălalt, s-a folosit de naivitatea lui Iohannis ca să obțină favoruri pentru țara sa. Și la fel au procedat și restul, cu Slovacia și Estonia înțelegând că pot profita de pe urma anunțului făcut de liderul român. Și au făcut-o cu vârf și îndesat!
Klaus Iohannis a crezut că, dacă în toamnă vom avea alegeri la șefia NATO, va putea să-i „șantajeze” pe „Aliați” anunțându-și candidatura. „N-o fi la NATO, bine, dar poate pică ceva la Bruxelles”, și-a spus sasul, convins că a tras lozul cel mare. Viktor Orban i-a cântat în strună promițându-i sprijinul (votul) Ungariei și la fel au procedat și liderii de la Bratislava, respectiv Tallinn.
Pe la spate, însă, fiecare și-a negociat cât mai bine pentru țara lui tot felul de avantaje și, atenție, niciunul n-a cerut ceva în nume propriu!
Orban s-a asigurat că Budapesta nu va avea probleme la nivel european, iar amenințările cu înghețarea fondurilor rămân o amintire. Vestul a înțeles mesajul și cele două au bătut palma. Slovacul Peter Pellegrini n-a fost din cale-afară de pretențios – a cerut NATO un sistem de apărare antiaeriană, după ce Bratislava a rămas descoperită când a donat Ucrainei singurul S-300 pe care-l avea. În schimbul votului pentru Mark Rutte, Slovacia va primi rachetele de care are nevoie. Și Estonia a știut să câștige de pe urma naivității lui Iohannis – a obținut garanții că premierul Kaja Kallas va fi sprijinită să ajungă viitorul Înalt reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate (șef al diplomației europene, pe scurt), funcție deținută acum de Josep Borrell.
Unii la negocieri, alții la plajă
Mijlocul lunii iunie a prins lumea politică în mijlocul unor negocieri febrile pentru viitorul Uniunii Europene. De la funcția de președinte al C.E. în jos, totul s-a tranzacționat, niciun post nu a rămas neadus în discuție la Bruxelles.
În timp ce „greii” Europei s-au folosit de fiecare prilej ivit pentru a înclina decisiv balanța, Klaus Iohannis și-a permis luxul să ignore total ce se întâmplă în Vest. N-a mers în Elveția, la summit-ul pentru pace organizat de Ucraina – a trimis acolo ministrul de Externe, o bezmetică incapabilă să citească și de pe foaie! -, preferând tihna stațiunii Neptun; plajă, șezlonguri, doar a fost ziua de naștere a președintelui, dată mai importantă în calendar decât orice eveniment global „care arde”!
În timp ce la Bruxelles s-au împărțit funcțiile de conducere din UE, Iohannis – rezervă neutilizată, cum îi spune anturajul lui Carmen – a căutat scoici în nisipul de la Neptun.
Riscul este ca, la toamnă, să ne pomenim cu un Klaus Iohannis cu chef de răzbunare. Nebăgat în seamă de Occident, care i-a dat o lecție în aceste zile, viitorul fost președinte ar putea să pună bețe-n roate înțelegerilor politice de la București. Apropiații săi spun că nu vrea să se retragă, dimpotrivă, are de gând să rămână jucător, astfel că în vederea viitoarelor alegeri parlamentare ar putea face unele mutări care vor perturba teribil apele pe Dâmbovița. Umilit politica mare, Iohannis vrea să călărească România și, se aude, deja face planuri; încă n-am uitat precedentul scrutin, când românii au votat ceva și la Palatul Victoria s-au pomenit cu USR și o alianță de guvernare impusă și girată de șeful statului.