Cum și-a pierdut lumea încrederea în ONU

În ultimele decenii, discuțiile privind conflictul israeliano-palestinian la ONU au prezentat aceeași dinamică de bază: Statele Unite își folosesc dreptul de veto pentru a bloca criticile la adresa Israelului în Consiliul de Securitate, în timp ce statele arabe mobilizează țările în curs de dezvoltare pentru a-i apăra pe palestinieni.

Dezbaterea în săptămânile de după atacul Hamas din 7 octombrie asupra Israelului a urmat în mare parte acest model familiar. Statele Unite au împiedicat Consiliul de Securitate să ceară o încetare a focului în Fâșia Gaza, dar nu au putut opri o rezoluție adoptată  de o majoritate în Adunarea Generală care cerea un „armistițiu umanitar”.

Cu toate acestea, diplomații de la birourile ONU din New York și Geneva spun că această criză este diferită – și că efectele sale s-ar putea extinde dincolo de Israel și Fâșia Gaza, până la ONU însăși.

Într-adevăr, a crescut scepticismul cu privire la eficacitatea unei instituții concepute pentru a reflecta relațiile de putere din secolul XX și pentru a face față problemelor postbelice.

Nici nu e de mirare: Națiunile Unite au devenit o alcătuire de care nu mai ascultă nimeni. Au fost incapabile să răspundă la crize de la izbucnirile violente din Sudan și Nagorno-Karabah până la lovitura de stat din Niger.

Diplomații Consiliului de Securitate spun că tensiunile dintre Rusia și Occident în legătură cu Ucraina – subiectul a zeci de dezbateri inutile la ONU de la invazia rusă în Ucraina în februarie 2022 – subminează discuțiile despre probleme fără legătură cu acestea din Africa și Orientul Mijlociu.

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, s-a umplut de penibil: critică Israelul că nu respectă “dreptul internațional” în războiul cu Hamas, de parcă o organizație teroristă ar  fi un stat în sine. Acest război amenință să dea lovitura de grație credibilității ONU.

Dacă Rusia stârnește rumoare la ONU, sprijinul necondiționat al Statelor Unite pentru Israel a provocat daune diplomatice și mai mari. Efectele sunt cele mai clare în Adunarea Generală, unde coaliția de state care anterior susținea Ucraina s-a divizat în legătură cu Gaza.

La 27 octombrie, Adunarea Generală a adoptat o rezoluție care solicită un „armistițiu umanitar” între Israel și Hamas, cu 120 de voturi pentru, 14 împotrivă și 44 de abțineri. Statele Unite au votat împotriva rezoluției, invocând faptul că textul nu condamnă Hamas pentru atrocitățile sale.

Țările europene au fost împărțite, unele votând pentru, altele împotrivă, iar altele abținându-se. Repercusiunile au fost previzibile. Diplomații din țările în curs de dezvoltare au indicat în privat că ar putea respinge viitoarele rezoluții ale ONU în sprijinul Ucrainei, ca răspuns la lipsa de solidaritate occidentală cu palestinienii.
Această ultimă divizare este posibil să submineze eforturile recente ale Statelor Unite de a-și îmbunătăți relațiile cu Sudul global în cadrul ONU.

Administrația Biden a solicitat reforme ale Consiliului de Securitate care ar putea oferi unor puteri precum Brazilia și India o voce mai puternică în cadrul acestui organism și a promis să colaboreze cu Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional pentru a oferi finanțarea atât de necesară eonomiilor emergente.

Guterres nu e în stare să gestioneze conflictele din Ucraina și din Orientul Mijlociu, agravând fricțiunile diplomatice dintre statele membre ale ONU.

Indiferent cum se vor încheia aceste conflicte, tendințele la ONU indică probleme viitoare. Tensiunea, dezbinarea diplomatică și vulnerabilitățile operaționale care afectează acum organizația vor persista pe măsură ce crizele globale se vor extinde.