Vladimir Putin este încrezător, chiar arogant. Nu că ar fi obținut mari succese pe câmpul de luptă. Trupele ruse au reușit, cu dificultate, să ocupe o parte din Donbas, dar ar trebui să mărim harta pentru a vedea aceste câștiguri – reprezintă 1% din teritoriul ucrainean (acum distrus iremediabil) – plătite cu sute de mii de vieți.
Nimeni nu poate exclude posibilitatea ca războiul de uzură să conducă în continuare la înfrângerea militară a Ucrainei. Însă 2025 a marcat o schimbare remarcabilă în soarta Rusiei pe scena internațională. Cel mai mare câștig politic a fost revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, notează The Spectator.
Mânat de un interes obsesiv de a pune capăt „războiului lui Biden în Ucraina” și sfătuit de o echipă de negociatori care uneori pare sfâșiată de tensiuni interne, Trump a intensificat presiunea asupra Kievului pentru a ceda în fața rușilor privind unele dintre cerințele lor cheie.
Negocierile de pace, conduse sub auspiciile SUA, nu au dat încă rezultate semnificative, în principal deoarece Putin a refuzat să renunțe la cererile sale maximaliste care ar lăsa Ucraina trunchiată teritorial, fără garanții viabile de securitate și, de fapt, fără capacitatea de a se apăra.
Conștient de disperarea evidentă a lui Trump de a găsi o soluție care să poată fi prezentată lumii ca o pace negociată de SUA, Putin își poate permite să aștepte ca fructul copt să cadă în mâinile lui.
Pentru liderul de la Kremlin, Ucraina a fost întotdeauna doar un mijloc pentru atingerea unui scop. Este adevărat că el este interesat să-și impună controlul asupra ceea ce consideră a fi o parte a spațiului imperial rus. Dar a încercat, de asemenea, să folosească războiul ca pe un instrument pentru a semăna diviziuni în Europa și a submina alianța transatlantică.
Rușii au acceptat în mod pragmatic retorica alarmistă a Washingtonului cu privire la declinul civilizației europene și criticile aduse politicilor europene în materie de migrație și reglementare. Această aliniere ideologică ruso-americană este probabil cel mai mare șoc al anului.
Statele Unite se îndreaptă spre interior și cer europenilor să facă mai mult pentru propria apărare – posibil chiar să-și asume întreaga responsabilitate pentru poziția convențională a NATO încă din 2027.
Există o veche zicală, atribuită lui Napoleon Bonaparte, despre importanța de a nu întrerupe niciodată un inamic atunci când face o greșeală. Putin poate sta deoparte și să privească dezastrul lent al relației transatlantice.