Lumea are nevoie de instituții de guvernanță eficiente, iar pentru a servi acestui scop, G7 trebuie să își lărgească domeniul de aplicare, să își consolideze capacitățile și să adauge noi voci la deliberările saleGuvernanța globală este în criză. Războaiele din Europa și Orientul Mijlociu, ascensiunea statelor autocratice și posibila proliferare nucleară în Asia și Orientul Mijlociu au divizat membrii Consiliului de Securitate al ONU, făcând ca acest organism, cândva activ, să devină nefuncțional.
Numai în ultimii cinci ani, Rusia a pus veto la 14 proiecte de rezoluție ale Consiliului de Securitate privind Gaza, Mali, Sudan, Siria, Ucraina, proliferarea nucleară și drepturile omului, potrivit Foreign Affairs. China a contribuit la această obstrucție în 11 dintre cazuri, votând împotriva a cinci rezoluții și abținându-se de la vot pentru șase.
Multe puteri de mijloc – cum ar fi Brazilia, Egipt, India, Indonezia, Mexic, Arabia Saudită și Turcia – doresc să folosească ordinea liberală atunci când aceasta le ajută, dar se angajează deseori alături de axa autoritară. Țările din sudul global nu sunt suficient de puternice pentru a conduce.
G20 nu reușește să mai fie o forță stabilizatoare, în timp ce Organizația Mondială a Comerțului nu poate ajunge la niciun consens. Blocul celor zece țări BRICS – care include membrii fondatori Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, precum și cinci membri mai noi – încearcă să diminueze instituțiile internaționale dominate istoric de Occident.
Desigur, există Quad (parteneriat diplomatic între Australia, India, Japonia și Statele Unite), AUKUS (parteneriat de securitate între Australia, Regatul Unit și Statele Unite), Cadrul Economic Indo-Pacific pentru Prosperitate ( inițiativă economică condusă de Statele Unite cu 14 membri), Acordul cuprinzător și progresiv pentru Parteneriatul Trans-Pacific (un acord de liber schimb între 12 țări) și cooperarea trilaterală între Japonia, Coreea de Sud și Statele Unite.
Dar niciunul dintre aceste grupuri nu este în măsură să stabilească reguli pe care restul lumii să le poată semna.
Reforma G7
Organismul care elaborează soluții la problemele globale actuale trebuie să fie compus din guverne care au încredere unele în altele, împărtășesc valori similare, dețin o putere economică și politică semnificativă și au un istoric al colaborării.
Lumea are nevoie de instituții de guvernanță eficiente, iar pentru a servi acestui scop, G7(SUA, Canada, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Japonia) trebuie să își lărgească domeniul de aplicare, să își consolideze capacitățile și să adauge noi voci la deliberările sale.
Australia și Coreea de Sud sunt poziționate în fruntea listei pentru aderare. Reprezentanții G7 susțin că noii candidați trebuie să fie administratori responsabili ai economiei internaționale, să fie capabili să-și asume acest rol și, mai important, să aibă încrederea celorlalți membri. Canberra și Seulul îndeplinesc standardul.
Adăugarea Australiei și a Coreei de Sud în G7 ar spori reprezentarea regiunii Indo-Pacific, dând intereselor regiunii o voce mai puternică decât cea pe care o poate oferi Japonia singură. De asemenea, Spania este un bun candidat deoarece ar constitui o punte de legătură între G7 și America Latină.
Un G7 orientat spre acțiune ar fi atractiv și pentru Donald Trump. În ciuda disprețului său pentru instituțiile mondiale, președintele american se implică în orice politică majoră pentru care își poate asuma meritul.
