Cum Israelul își poate recâștiga avantajul strategic

În trecut, liderii Israelului au știut cum să se confrunte cu amenințările existențiale. În 1947, David Ben-Gurion a acceptat un plan de împărțire al ONU înainte de a declanșa un război care a dus în cele din urmă la crearea unui stat evreu pe 78% din teritoriul dintre râul Iordan și Marea Mediterană.

În 1967, premierul Levi Eshkol l-a trimis pe ministrul său de externe, Abba Eban, la Casa Albă, la Downing Street nr. 10 și la Palatul Elysee, înainte de a lansa operațiunea militară devenită cunoscută drept Războiul de șase zile – și care a triplat mărimea Israelului.

Dar guvernul lui Benjamin Netanyahu a ales o cale diferită, notează Foreign Affairs. A lansat un război în Gaza fără legitimitate internațională, fără susținere diplomatică sau chiar fără un plan cuprinzător. Deși a reușit o serie impresionantă de atacuri care au umilit miliția Hezbollah din Liban, susținută de Iran, și s-a apărat de rachete balistice din Iran, Israelul nu a elaborat o strategie globală.

Războiul Israelului în Gaza  este văzut de mulți din întreaga lume ca o luptă nedreaptă între un Goliat israelian și un David palestinian. Puțini recunosc sau înțeleg rolul Iranului și al partenerilor săi de la Moscova și Beijing.

Orbirea istorică a Occidentului și mașinăriile de propagandă ale puterilor autoritare au făcut ca Israelul să fie perceput drept răufăcătorul imperial, deși  Hamas și Hezbollah sunt susținute de cele mai agresive imperii de astăzi.

Obiectivele unei Carte atlantice moderne

Strategic, Israelul are nevoie de ceva de genul unei Carte atlantice moderne pentru a-și consolida alianța cu Statele Unite și cu alte țări care gândesc la fel. Obiectivele ar trebui să fie neutralizarea amenințării iraniene, pacea arabo-israeliană și o soluție creativă la conflictul israeliano-palestinian.

Actuala rundă de violențe trebuie să înceteze odată ce forțele israeliene au îndepărtat Hezbollah de granița de nord a Israelului. Cu sprijin internațional, guvernul libanez trebuie să pună în aplicare Rezoluțiile 1559 și 1701 ale Consiliului de Securitate al ONU, care cer dezmembrarea miliției șiite și demilitarizarea completă a Libanului de Sud.

Odată ce Libanul nu va mai fi ținut ostatic de Hezbollah și Israelul nu va mai putea fi intimidat de teroriștii săi, toți libanezii și toți israelienii se vor întoarce în siguranță la casele lor.

În același timp, Hamas trebuie să elibereze toți ostaticii rămași, iar Israelul ar trebui să predea Gaza unei coaliții arabo-palestiniene conduse de Emiratele Arabe Unite, care să reconstruiască fâșia îngustă de pământ și să stabilească un organism de conducere post-Hamas demilitarizat și deradicalizat.

După încetarea luptelor din Liban și Gaza, Israelul, Statele Unite, NATO și guvernele arabe moderate ar trebui să facă ceea ce președintele american Franklin Roosevelt și prim-ministrul britanic Winston Churchill au făcut în 1941: să înceapă o consolidare militară și strategică masivă. Piesa centrală ar fi o organizație de apărare a Orientului Mijlociu care ar împiedica expansiunea Iranului.

Sfârșitul unei ere

Atacul Hamas din 7 octombrie 2023 a marcat sfârșitul unei epoci de aur de cinci decenii pentru Israel, în timpul căreia o oază de libertate s-a bucurat de supremație strategică împotriva forțelor tiraniei și fanatismului care o înconjoară. Și sfârșitul unei epoci de aur de opt decenii a Pax Americana.

Pentru Israel, implicațiile sunt evidente: trebuie să își reconstruiască rezistența națională generală și  să restabilească echilibrul fin dintre o societate liberă și o societate mobilizată. Și chiar dacă se pregătesc de război, israelienii trebuie să lupte întotdeauna pentru pace.