Cum au declanșat fermierii polonezi o revoluție europeană

Polonia se află nu numai în pragul unei noi blocade la frontiera cu Ucraina, ci și în epicentrul unei revolte a fermierilor la nivel continental.

În contextul în care fermierii polonezi au manifestat din nou împotriva normelor UE care favorizează importurile de alimente din Ucraina, premierul Donald Tusk a promis să găsească soluții la nemulțumirile agricultorilor în cadrul reglementărilor existente. Și a ales să mențină interdicțiile de import de cereale ucrainene implementate de predecesorii săi de dreapta și eurosceptici.

De asemenea, a declarat că se va opune prelungirii acordului de liber schimb al UE cu Ucraina, care a dus la disperare mulți fermieri și transportatori, iar guvernul său a anunțat recent controale mai stricte asupra bunurilor importate la frontiera ucraineană.

În timp ce solidaritatea cu Ucraina rămâne încă puternică, impactul războiului asupra sectorului agricol  al Poloniei a devenit prea mare pentru a fi ignorat.

Tusk trebuie să demonstreze că și el poate juca rolul naționalistului – și poate, de asemenea, să ducă lupta la Bruxelles în probleme care contează pentru cetățenii polonezii.

Însă poziția sa în urma acestor proteste reprezintă o ruptură clară de la normă pentru cineva care a fost odată considerat în general ca fiind imaginea însăși a establishmentului UE.

În primăvară, UE a încheiat un acord cu Polonia care permitea transportul grâului ucrainean prin această țară, dar nu și introducerea pe piață. Când acest acord a expirat în septembrie, guvernul precedent al Poloniei a introdus o interdicție de import pentru grâul și porumbul ucrainean ieftin, pentru a proteja fermierii polonezi de prăbușirea prețurilor la cereale.

Însă fermierii au considerat că această măsură nu a mers suficient de departe. În noiembrie, aceștia și-au unit forțele cu camionagii polonezi nemulțumiți și au blocat granița cu Ucraina, plângându-se de amenințarea pe piață reprezentată de alte produse alimentare ucrainene importate și făcând agitație pentru subvenții agricole și impozite favorabile.

Între timp, în timpul campaniei electorale acerbe de anul trecut, guvernul populist al Poloniei a stârnit îngrijorări naționaliste cu privire la impactul războiului din Ucraina asupra pieței poloneze. Nu a ajutat nici faptul că partea ucraineană a escaladat și mai mult situația, dând în judecată Polonia și câțiva dintre vecinii săi în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) pentru interdicțiile de import.

De la preluarea puterii în decembrie, Tusk a încercat să reconstruiască relația dintre Polonia și Ucraina. Dar nu își poate permite să înstrăineze și mai mult clasa agricolă poloneză dacă vrea să protejeze majoritatea parlamentară fragilă a coaliției sale.

Important, fermierii polonezi au preocupări mai diverse decât comerțul cu Ucraina: protestele recent reînviate au exprimat opoziția față de Green Deal european, printre alte politici ale UE.

„Înțelegem aceste proteste, care nu vizează guvernul polonez, ci restricțiile impuse de Bruxelles asupra fermierilor”, a declarat ministrul adjunct al agriculturii, Stefan Krajewski, potrivit UnHerd. Un alt oficial din minister, Michal Kolodziejczak, subliniază că politicile UE au ajuns într-un „punct mort”.

Deși Tusk este departe de a câștiga personal încrederea fermierilor polonezi, coaliția sa are politicieni care au fost de mult timp simpatizanți ai cauzei lor: Kolodziejczak, de exemplu, a fondat partidul agrar Agrounia, care a combinat protecționismul cu social-democrația, în timp ce Krajewski este membru al PSL, un partid agrar centrist. Ambele vor fi esențiale pentru a construi o punte de legătură între populiștii rurali din Polonia și noul guvern.

Tusk va trebui să arate că este într-adevăr liderul Poloniei și nu doar un simplu reprezentant al UE la Varșovia, iar dacă mișcările coaliției sale sunt un indiciu, a ales agricultura ca domeniu în care să demonstreze exact acest lucru.