„Trebuie să dovedim că democrația funcționează”, a declarat Joe Biden în prima sa conferință de presă în calitate de președinte. Și-a dedicat administrația acestei sarcini.
Și-a preluat funcția la câteva săptămâni după ce Trump a încercat să anuleze alegerile și a declanșat o insurecție. Tranziția violentă a puterii a confirmat locul Americii în „recesiunea democratică” care a afectat zeci de țări de la mijlocul anilor 2000.
De atunci, subliniază The Atlantic, Biden a remarcat de mai multe ori că generațiile viitoare vor vedea că “disputa globală dintre democrație și autocrație” a fost decisă în mare parte în timpul președinției sale.
Și totuși, ce contează cel mai mult pentru poporul american? Nu norocul democrației de peste ocean. Și în niciun caz intervenționismul și hegemonia. În timpul acelorași aproape două decenii în care democrația a scăzut la nivel global, publicul s-a întors împotriva încercărilor de a reface alte țări după imaginea Americii, în special prin intervenție militară.
În sondaje, americanii plasează promovarea democrației printre cele mai mici priorități de politică externă. Poate că Biden crede că unifică țara prin apărarea democrațiilor îndepărtate, dar abordarea sa de tipul „democrația înainte de toate” creează diviziuni și poate agrava conflictele de peste mări.
Biden a încadrat fiecare punct central al politicii externe americane – Ucraina, Israel/Palestina și Taiwan – în jurul imperativului de a apăra democrațiile împotriva forțelor care urmăresc distrugerea lor.
Problema este că strategia lui nu dă rezultate, nici în străinătate, nici acasă. Războiul din Ucraina a ajuns într-un impas și își pierde sprijinul politicienilor americani.
Războiul din Gaza este un dezastru umanitar și chiar amenință realegerea lui Biden prin respingerea unui segment al alegătorilor săi. Iar un război catastrofal din cauza Taiwanului se profilează drept o perspectivă mai mare ca niciodată.
Credo-ul lui Biden de a „apăra democrația” nu a creat aceste provocări, dar le-a agravat. Încurajează politici unilaterale, maximaliste, care intensifică conflictele fără a le rezolva și care, în același timp, implică Statele Unite în ele.
De la George W. Bush încoace, niciun președinte nu a mai legat atât de strâns idealurile democratice de instrumentele militare. Iar efortul lui Biden eșuează din motive similare cu cel al lui Bush, doar că într-o Americă mai divizată și într-o lume mai competitivă.
Când Biden pare să facă din democrație primul său principiu, o mare parte a lumii aude că un război agresiv este greșit doar atunci când este purtat de o autocrație împotriva unei democrații.
Multe țări nu au prea mult interes să susțină un astfel de principiu, indiferent dacă forma lor de guvernare întrunește sau nu aprobarea Washingtonului.
În cele din urmă, conceptul “defense of democracies” devine un tip de conducere globală care divizează nu numai lumea, ci și națiunea pe care ar trebui să o servească.