Cine s-a îndoit vreodată de puterea diplomației americane a primit în aceste zile o adevărată lecție. Din două mișcări și câteva puncte-cheie apăsate, Casa Albă a spulberat toate planurile pe care China și le făcuse în legătură cu Golful Persic. Unchiul Sam a reușit nu doar să normalizeze relațiile dintre Israel și Arabia Saudită (sacrificând națiunea palestiniană, așa este!), dar le-a luat piuitul și iranienilor, reducându-i la tăcere într-un moment în care vocea Teheranului ar fi trebuit să conteze.
Astfel, în loc să avem în Golful Persic „botezul” noii alianțe Iran – Arabia Saudită, cu Xi Jinping mare naș, asistăm la „cununia” Israel – Arabia Saudită. Washingtonul nu lucrează niciodată la vedere, prin vizite de state oficiale și conferințe de presă pompoase, se știe! Iar acum, se și vede, asta-i clar!
MbS a bătut palma cu Israelul
Normalizarea relațiilor dintre Israel și Arabia Saudită se apropie cu fiecare zi scursă, este deja ceva știut și pentru care lumea diplomației începe să se pregătească.
Prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman (MbS) a vorbit zilele acestea cu televiziunea de știri americană Fox News despre acordul privind normalizarea relațiilor cu Israelul. Se vede treaba că CIA a avut grijă să pregătească îndeaproape momentul când Riadul și Tel Avivul se vor așeza la aceeași masă a prieteniei și vor poza, afișând un zâmbet larg, pentru posteritate.
„În fiecare zi ne apropiem de un acord cu Israelul”, a transmis MbS. Dar, ca să dea și o explicație pentru acuzele de „trădare” venite pe axa Moscova – Beijing (BRICS, că tot a intrat acolo Arabia Saudită), viitorul rege saudit a insistat – dacă Iranul primește o armă nucleară, „trebuie să cumpărăm și noi una”. Și, ce surpriză (sau nu!?), a doua zi după declarația lui MbS, „pe surse” dinspre tabăra israelită s-a scurs în presă informația că Tel Avivul va sprijini construcția unor reactoare nucleare (americano-israelite) la Riad.
Și acum, explicațiile acestui joc diplomatic extrem de intens și interesant, deopotrivă. Casa Albă a făcut din intermedierea unui acord între Arabia Saudită și Israel o prioritate înaintea viitoarei campanii prezidențiale din SUA, care țintește realegerea lui Joe Biden. Iranul este elementul-cheie al acestei ecuații.
De asemenea, și premierul israelian Benjamin Netanyahu are nevoie ca de aer de acest acord cu saudiții înaintea alegerilor din decembrie (2023).
Ca să bată palma cu israelienii, moștenitorul tronului saudit a pus doar trei condiții: o garanție de securitate din partea SUA în cazul unui atac dinspre Iran, accesul la tehnologia nucleară americană și accesul la achiziția de arme americane avansate din punct de vedere tehnologic. Despre o a patra condiție, ca Israelul să permită înființarea unui stat Palestina, încă se mai discută, negociază… probabil că pe termen nedefinit.
Interviu lui MbS la Fox News a fost de așa natură construit încât să inducă ideea unui iminent atac al Iranului asupra Arabiei Saudite. Astfel, cam toate întrebările s-au axat pe acest subiect, iar Bin Salman a comentat: „Este o mișcare proastă, dacă Iranul obține arma nucleară. Dar, dacă ei primesc una, trebuie să obținem și noi una”.
Deloc întâmplător, Fox News a difuzat interviul cu MbS în aceeași zi în care președintele Joe Biden s-a întâlnit cu premierul Benjamin Netanyahu pentru a discuta/ finaliza acordul privind normalizarea relațiilor Israel – Arabia Saudită.
Erdogan, tot cu SUA, se știe!
Spulberarea planurilor sino-ruse cu privire la Orientul Mijlociu s-a pus la cale la New York, în marja Adunării Generale a ONU. Despre ce urmează a se întâmpla acolo și trădarea lui MbS, pesemne că s-a aflat și la Moscova, respectiv Beijing, dovadă replierea celor două tabere – la New York începuse „meciul”, dar Serghei Lavrov și Wang Yi erau la Moscova, probabil analizând „daunele” loviturii primite de la „partenerul” Mbs.
Acum se explică și de ce Xi Jinping n-a mai mers la New York, acolo unde liderii lumii s-au adunat în aceste zile.
În metropola americană a ajuns, în schimb, Recep Tayyip Erdogan, care s-a îmbrățișat cu Benjamin Netanyahu, spunându-i, în fața presei, că „Turcia vede pozitiv încercările de normalizare dintre Israel și Arabia Saudită”. „Sprijinul actual al Turciei pentru normalizare este doar o continuare și o reflectare a acestei politici generale. Normalizarea relațiilor ar putea deveni o pârghie politică pentru a împinge Israelul să acționeze mai inteligent în Orientul Mijlociu”.
Este același Erdogan ca, după ce l-a vizitat pe Vladimir Putin la Soci, a dat undă verde (și arme, logistică și garanții de securitate) Azerbaidjanului să intre în Nagorno-Karabah și a sprijinit o nouă (a câta, oare?) revoltă în Siria, în încercarea de a ridica la luptă o coaliție anti-Bashar al Assad. Ca o paranteză, Bashar al-Assad a ajuns în China săptămâna aceasta, la invitația (sau chemarea de urgență?!) lui Xi Jinping.
În final, să explicăm și cum le-au închis gura iranienilor strategii de la Washington. Print-un schimb de prizonieri (dorit de ambele tabere) și o eliberare a activelor iraniene înghețate în băncile occidentale (între 6 miliarde de dolari – varianta oficială – și 20 de miliarde, suma vehiculată în presă).
America și-a dat seama că, dacă vrea să lovească în planurile Chinei, trebuie să dea mai mult din coate, iar această manevră diplomatică a fost exact ce-i trebuia Casei Albe ca să reducă la tăcere Teheranul.
În plus de atât, e foarte posibil să fi deschis calea pentru acorduri mai largi, căci deja se vorbește de reluarea acordului nuclear iranian.
