Cui îi este frică de marele Sud Global?

Echilibrul puterii se schimbă. La trei decenii de la sfârșitul Războiului Rece, momentul unipolar pare să fi făcut loc unui sistem geopolitic mult mai complex.

BRICS – o grupare non-occidentală condusă de Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud – și-a dublat dimensiunea în urmă cu câteva săptămâni, când a invitat șase state din Sudul Global să i se alăture.

Iar după mai bine de un an de la începerea războiului din Ucraina, majoritatea țărilor au ales să nu se alăture Occidentului în regimul de sancțiuni împotriva Rusiei, în ciuda presiunilor diplomatice intense.

„Pe măsură ce epoca unipolară care a urmat sfârșitului Războiului Rece se retrage, Sudul Global revine la viață”, notează Foreign Affairs. „Dar principiul său călăuzitor de data aceasta nu este idealismul, ci realismul, cu o îmbrățișare fără ezitare a intereselor naționale și un recurs sporit la politica de putere.”

Mesajul  este clar: Statele Unite nu pot opri ascensiunea unei noi ordini mondiale, dar pot contribui la modelarea anumitor tendințe în favoarea acesteia, dacă factorii de decizie politică pot accepta că unipolaritatea este, de fapt, moartă.

Războiul din Ucraina ar putea fi un  punct de cotitură  pentru relația Occidentului cu Sudul Global. Însă este o greșeală în a presupune că țările Sudului ar reacționa în același mod în care occidentalii au făcut-o la invazia rusă.

În general, puterile occidentale, cu America în frunte, suferă de miopie politică: sunt convinse că trebuie să-și impună cu forța interesele în țările în curs de dezoltare, inclusiv în Sudul Global. Strategia unui nou imperialism este păguboasă, deoarece este primită cu refuzuri de cele mai multe ori.

Asta nu înseamnă că țările din Sud se vor arunca neapărat în brațele Chinei sau Rusiei. Mai degrabă ar aștepta un alt mesaj chiar din partea Occidentului.

Statele Unite au încercat , prin operațiunile  CIA, să-și extindă influența în America Latină, fluturând steagul democrației și capitalismului. Americanii au avut naivitatea să creadă că un întreg continent exploatat de corporațiile occidentale le va întinde covorul roșu. A fost un dezastru care a adus la putere dictatori sprijiniți de Rusia.

Africa este un alt exemplu al nepotrivirii politicilor coloniale cu realitățile acestui secol. Pentru Occident, națiunile africane au fost și  sunt doar piețe de aprovizionare. Nu acesta este mesajul așteptat – și nu trebuie să fie.

Dacă lumea în curs de dezvoltare a pierdut trenul globalizării, este inevitabil să încerce să se cupleze cu noi jucători geostrategici, precum BRICS.

Occidentul nu a înțeles cum să atragă Sudul Global, deși mișcarea i-ar fi de folos: ar împinge înapoi China și Rusia, deschizând un nou pol de putere global. Cu toate acestea, a rămas la optica Războiului Rece, împărțind națiunile în prieteni și dușmani.

Din păcate, această fractură se va adânci din ce în ce mai mult. Marea întrebare este de ce crede Occidentul că va mai funcționa o  lume bipolară, cu țări aliniate musai în spatele lui? Poate că este opusul ordinii globale pe care și-o dorește Sudul Global.