Președintele Emmanuel Macron a numit bugetul de apărare pe șapte ani al guvernului său ca fiind unul „proactiv” care va menține Franța ca o putere influentă.
Roadele cheltuielilor au fost afișate odată cu parada militară din 14 iulie – Ziua națională a Franței – un grup de elicoptere Guepard (parte a unei comenzi de 10 miliarde de euro de la Airbus) a zburat deasupra Parisului, iar noile vehicule blindate Serval au străbătut Champs-Elysees.
Cu toate acestea, în spatele fastului și a cifrelor mari se ascund câteva adevăruri incomode, subliniază Financial Times.Forțele armate ale Franței nu și-au revenit după decenii de reduceri după Războiul Rece, făcute în numele „dividendelor păcii”. Bugetul 2024-2030 adoptat de legislatori în această lună este în valoare de 413 miliarde de euro, o creștere considerabilă de 40 % (în termeni nominali) față de cele 295 de miliarde de euro alocate anterior.
Dar inflația va amputa aproximativ 30 de miliarde de euro, adică aproximativ 30% din creșterea cheltuielilor, potrivit lui Julien Malizard, analist la institutul de apărare IHEDN. O mare parte din restul va fi absorbită de costurile de întreținere, precum și de prețurile în creștere ale echipamentelor din ce în ce mai sofisticate – de exemplu, un avion de luptă Rafale costă aproximativ 80 de milioane de euro, mai mult decât dublul vechiului model Mirage pe care l-a înlocuit.
Rezultatul este că Franța nu se va alege cu o schimbare treptată a capacităților datorită noilor bani. Va continua să aibă ceea ce criticii numesc „o armată de bonsai” – o referire la arta japoneză de a cultiva copaci în miniatură. Va avea o gamă de capacități de bază a armatei americane mai puternice, dar la o scară mai mică.
Macron merită credit pentru că a început să abordeze problema, chiar înainte de invazia Rusiei în Ucraina. Sub conducerea sa, cheltuielile anuale pentru apărare vor ajunge la 68 de miliarde de euro în 2030, dublu față de nivelul din 2018.Chiar și cu acest efort, Franța abia va reuși să atingă obiectivul NATO de a cheltui cel puțin 2% din PIB pentru apărare, precizează Malizard, după ce timp de aproape un deceniu nu l-a atins.
Christian Cambon, șeful Comisiei pentru afaceri externe și apărare din Senatul francez, a recunoscut că a existat un nefericit „efect optic”, în care Franța cheltuia mult fără să vadă o creștere semnificativă a programelor reale.
Fostul colonel Michel Goya a fost mai dur în comentariile făcute la radio RMC: „Armatele noastre duc lipsă de orice! Cele 413 miliarde de euro din noul buget nu vor face decât să atenueze dezastrul”.
Goya se numără printre cei care susțin că acest buget arată că Franța nu a învățat lecțiile războiului din Ucraina (un război terestru de mare intensitate) și a amânat deciziile strategice dificile cu privire la tipul de armată de care are cu adevărat nevoie și ce își poate permite.
Franta e putere nucleara membru permanent la ONU-consiliul de securitate//au ceva probleme interne dar nu sunt chiar cazuti.Pe vremea comunistilor toti visau la Franta..acum e bonsai?
*O istorie, din anul 1938*, mai puțin cunoscută. Este bine de știut, chiar și de către fanii regalității. Doi ani mai târziu, în 1940, N.Iorga a fost asasinat. Oficial, s-a pus în seama legionarilor, din cauza neînțelegerilor cu Zelea Codreanu, care ar fi condus la moartea acestuia din urmă. Dar se poate afirma, fără teamă de a greși, că și ceastă întâplare a condus la nefericitul sfârșit al marelui savant.
„Consilierul Regal N. Iorga a adus grave ofense Suveranului într-o şedinţă a Academiei, când preşedintele acestei înalte instituţii, Constantin Rădulescu-Motru, propusese ca toţi academicienii să se înscrie în bloc în „Frontul Renaşterii
Naţionale” (înfiinţat de Carol al II-lea la 16 decembrie 1938, în locul
partidelor politice declarate clandestine). În acel moment, N. Iorga s-a ridicat, spunând că îl surprinde ca tocmai preşedintele să facă o atare
propunere adunării, ca şi cum aceasta ar fi o breaslă de bărbieri, tinichigii sau o asociaţie de funcţionari comerciali.
„Nu, domnule preşedinte – a spus Iorga – noi nu suntem o turmă de mameluci, fiecare dintre noi are puterea de discernământ necesară şi prin nimic nu am putea fi constrânşi ori măcar ademeniţi să comitem un asemenea act. Eu cel puţin, declar de la început, că nu m-aş putea înscrie niciodată
în asemenea condiţiuni.”
La strigătele de „destul”, „stai jos!” ale academicienilor, N. Iorga s-a ridicat din nou şi a mai spus că nu vorbeşte numai în calitate de
academician, ci şi de istoric, şi că dacă este vorba să facă istorie, apoi să mai aştepte puţin, domnii colegi, că vor afla lucruri interesante.
Cu toate protestele asistentei şi fiind des întrerupt de academicieni, N. Iorga a început prin a aminti că „În Evul Mediu existau în Germania trei
oraşe libere: Hamburg, Lubeck şi Bremen. În Lubeck, printre diferitele familii de evrei conlocuitoare se găseau unele care se numeau „Zollern”, adică familiile din deal, şi spre a nu se confunda cu cele din vale îşi ziceau „Hohenzollern”. Aceşti Hohenzollerni, prin camătă şi tot felul de mijloace specific evreieşti, devenind extrem de bogaţi, au ajuns mai târziu stăpâni ai castelului şi domeniilor de la Sigmaringen, fiind mai târziu înnobilaţi de Margraful Bavariei. Din aceşti Hohenzollerni se trage actuala noastră dinastie, care după cum este şi firesc, poartă nu numai stigmatele rasei evreieşti, dar mai suferă şi de anumite tare care se transmit pe calea ereditară şi periodic din patru în patru generaţii.”
Deşi des întrerupt de asistență, N. Iorga a continuat totuşi, arătând cum în calitatea sa de istoric, a putut stabili că „printre alte boli ale acestei familii se află şi nebunia transmisă invariabil din patru în patru generaţii şi că păcatele au căzut tocmai pe M.S. Regele ca să fie din generaţia celor nebuni. Regele Ferdinand a fost deplin sănătos la minte,
după cum a fost sănătos şi Regele Carol I, ca şi fratele său, tatăl Regelui Ferdinand. Deşi părintele Regelui Carol şi bunicul Regelui Ferdinand au
fost sănătoşi, bunicul Regelui Carol I a fost totuşi nebun, nebunie transmisă astăzi după a patra generaţie, Regelui Carol II. Mai mult încă:
toţi aceşti regi ori prinţi nebuni, atunci când au simţit că puterea de vitalitate a sângelui evreesc din vinele lor scade, din cauza rezultatelor
încrucişării cu prinţese de sânge arian, au căutat să-şi reconforteze virusul iudaic, prin căsătorii cu evreice. Aşa a făcut şi străbunicul lui Carol II, care l-a precedat cu patru generaţii şi aşa a făcut şi actualul Rege al României, căsătorit – după cum se ştie, a mai adăugat N. Iorga – cu d-na Lupescu.”
Suveranul, informat de propunerea ce urma a fi făcută de preşedintele Academiei, pentru înscrierea în bloc a academicienilor în „Frontul
Renaşterii Naţionale”, asculta la microfon [!] dezbaterile din sala de şedinţe a Academiei. Auzind cele spuse de N. Iorga, a trimis la Academie pe
colonelul Urdăreanu, ca să-l împiedice de a vorbi mai departe. Intrând în sala de şedinţe, dl. Urdăreanu s-a dus direct la Iorga pe care l-a
ameninţat, spunându-i că toate cele declarate acolo fuseseră auzite de Suveran.
Acesta a spus d-lui colonel Urdareanu următoarele: „Du-te şi spune stăpânului tău, că profesorul Iorga nu se teme de nimeni, chiar dacă Regele ar porunci să fie ucis şi că toate cele spuse acum la Academie se vor învăţa în viitor în cărţile de şcoală. Chiar dacă voi fi suprimat, cele spuse se vor cunoaşte totuşi în lumea întreagă, deoarece am avut grijă să
le trimit mai înainte la Londra, Roma, Paris şi Berlin.”
Toate aceste insinuări fac obiectul de discuţie prin toate lojile masonice, loji în care s-ar fi hotărât detronarea Suveranului României. Tot masonii mai pretind că, pentru ca opinia publică să nu dea crezare celor care s-ar comenta, [Regele] a îmbunat pe N. Iorga, iar la serbarea şi recepţia membrilor Ordinului „Ferdinand”, Suveranul s-a
fotografiat întreţinându-se cordial cu acesta.”
Arhiva SRI, fond D, dosar 11382, vol. ÎI, f. 181-184.!
Nu m-a preocupat niciodata monarhia lui Carol al 2-lea si e bine sa vedem partea plina a paharului-perioada interbelica cu regina Maria care era englezoaica a fost o perioada de progres cu monarhia
Dupa razboi stim bine ce a fost
Asa ca si parere despre monarhii mi se pare Scandinavia cea mai civilizata,nordicii.Restul sunt cu tot felul de scandaluri
Tocmai din cauza asta mi-a trecut curiozitatea ca nu-mi plac scandalurile
Regina Maria totusi este o amintire buna
Asa ca si regula monarhiile se transmit prin copiii baieti oficiali-adica Mihai care a fost singurul baiat.Mai departe nu ma pricep-punct.